Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Capra neagra si fotografia

Desi bucuresteni get-beget, familia mea este legata de Busteni. Bunicul, inginer inventiv a facut Crucea de pe Caraiman. A luat un teren si o casa, in care tata a cunoscut-o pe mama cand erau studenti. Fratele mamei a lucrat la Busteni. A pastorit ani de zile Fabrica de Hartie. Din liceu, am petrecut multe vacante, partial in Busteni la poarta Bucegilor. Cu unchiul meu ma cataram pe trasee alpine. Taraiam si aparatul, un Fed 2 cu Industar. Prin ’62, elev fiind, am pozat prima data o capra neagra pe Valea Alba, deasupra saritorii mari. Pe diapo, Agfa-RDG cred, animalul avea sub 2 mm. Se vedea acceptabil, ca un caine profilat pe cer. In 65, student, am urcat in iulie cu un prieten pe platou si am dormit la cabana Caraiman. Dis-de-dimineata, pe la 4h 30, un grup mare de turisti a plecat sa prinda trenul. Sculati din somn, am plecat cu noaptea in cap si aparatele in rucsac, sa mergem pe brana, la Cruce. Soarele dadea sa rasara. Am scos obiectul si am masurat lumina cu un dispozitiv rudimentar. Mergeam repede, in liniste. Am dat coltul dupa un tzanc si ne-am trezit nas in nas cu o capra neagra. Am intepenit si noi si ea. Stefan mi-a dat cu cotul: “Fa tu…”. Eram un biet incepator dar ma credeam specialist si m-am uitat la timp si la diafragma. Pareau bine reglate. Am facut jumatate de pas inapoi, ca sa incapa animalul si am apasat pe declansator. Nimic. Obturatorul nu era armat. Cum se armeaza un aparat sovietic? Cu nadejde! Gestul energic l-a speriat pe animal care a facut 3 salturi. S-a oprit pe un tzanc de piatra la 12m si a aruncat o privire. Am declansat disperat. Zdranganitul aparatului l-a facut sa dispara imediat. De-abia asteptam sa-mi vad capodopera. Ce sa vezi. Capra neagra era suprapusa peste soarele, care rasarise pe jumatate. Se vedea bine, 5mm pe cliseu, dar n-avea cap. Lumina mananca intuneric la obiective sovieti-ce, care nici nu visau tratarea multistrat.

Mi s-a facut cam acru de aparat. I-am mai dat o sansa. Am venit cu un “tele” Hektor 90mm. Am umblat pe coclauri dupa animalele cu pricina; si pe Costila si pe Bucsoiu. Pe brana Caprelor ploua; stanca era alunecoasa. Am pus aparatul in rucsac, tinut pe fata pentru ramonaj. Dupa stanca, la 6 metri – 2 capre. Pana sa-mi scot scula, s-au dus. Am mai facut intamplator 2 clisee, bune pe acea vreme. Bestia avea sub 3mm pe cliseu! Era clar ca trebuia sa-mi schimb aparatul. Am terminat facultatea si am fost la Moscova. M-am intors cu Zenit 3 si obiectiv Tair 300, nu Fotosniper.

Am schimbat aparatul dupa 2 luni. Inregistra dublu cat vedeai in vizare si un sfert din cliseu era o pata neagra. Oglinda groasa vigneta la 300mm. Am gasit un Praktica body care mi se parea un aparat minunat.
Inarmat de nadejde, am umblat aiurea alt an de zile, facand clisee si mai slabute. Mai progresasem si am intrat in AAF. Cu prietenul N.H. am urcat Seaca dintre Clai pe ceata. Era o vale ingusta, cu o vegetatie luxurianta si eu aveam un 29mm prost. Umblam si cu 135 la mine, dar nu s-a aratat nimic. In iunie ’75 repet escalada cu alt prieten. Imprumut de la I.N un Leicaflex cu Elmarit 21, foarte bun pentru o zona cu vegetatie grasa. M-am tavalit intens pe jos la fiecare tufa inflorita. Ajungem in braul lui Raducu si o luam stanga, spre sud. Trecem o vale, doua. Raman in urma la o vale verde, sinuoasa, probabil pe Valcelul Inflorit, pentru un camp de flori in prim-plan. Se aude un zgomot ciudat de sus, ca de la o cavalcada.
“Ce astia trag o urmare la “Dacii” pe platou?”, ma gandesc eu. De-odata apar 4-5 capre negre coborand in schuss la galop. Aveau pe putin 50 km/h. De-abia apuc sa ma feresc putin. Cu riscul sa ma arunce in prapastie, fac 2 declansari. Ce clisee, cu 4 capre negre, o adevarata senzatie. Cu obiectivul Leitz, o sa iasa perfect. Da de unde! Am declansat cu intarziere. Primul cliseu are un fund mare negru, ingrozitor miscat la 1/125. Pe al doilea se ghicesc picioarele din spate, in vale si in dreapta sus mai e un animal mic cu capul negru suprapus pe umbra adanca. Corecta vorba: Domnul iti da! Dar nu iti baga in traista.

Fotografia a devenit capitol important pentru mine. Am evoluat in aparate si in optica: Pentax, apoi Nikon si Leitz. In 82 mergem in octombrie pe munte cu sotiile. Luam drumul la Malaiesti prin Pichetul Rosu. Avem rucsacele pline de mancare. Fac 2 drumuri pe Bucsoiu, fara a vedea mare lucru: stanci, ceata, ceva zapada. Mandru ca am dia la mine, Fomachrome de la rusi, il pun in aparat. Cand sa plecam, vad in zori 2 capre pe ceata-bruma alba-violacee. Am la mine 80-200mm. Fac 3 clisee cu 1/60, din cauza filmului 17/40. Le-am developat eu in zemuri originale. Cam miscate, cadrele n-ar fi iesit rau, dar culorile cu dominanta magenta aiurea sunt mai chimice decat 256 culori pe PC.

Am citit o carte despre acest animal rar si interesant. Era scrisa pentru vanatori, mergea si la civili. Nu prea poti sa te apropii de ele. Cunosterea temeinica a locurilor si obiceiurilor, dar si norocul te pot ajuta. Prieteni mi-au povestit lucruri cam similare: s-au impiedicat aproape de un animal salbatic si n-au reusit sa faca fotografii! Unchiul era sa calce pe un cerb mare, ce dormea intr-o poiana cu iarba mare, langa Valea Cerbului. Un prieten, facand turul tarii cu bicicleta in’74, era sa loveasca un ras, animal rarisim. Pozam o fata in 76 la biserica veche din Barsana, intr-o livada. Termin filmul si apare un batran cu cheia. Strang aparatul, sa putem vizita biserica. Din pridvor sare intre noi o vulpe roscata, cu coada mare! Eram cu DD pe un deal la Calinesti. Facusem 2 filme. Ne-am asezat in iarba sa mancam un sandwich. Un iepure a trecut in fuga mare printre noi! L-am vazut in ultima secunda si am declansat. Umplea negativul, dar neclar si miscat! Poate il scot acum cumva in PhotoShop?

Am povesti din astea si cu ursi. Am mers si cu padurar, cu focale mari si cu motor-drive, fara succes. Dar nu trebuie sa te descurajezi. Anul trecut veneam de la Brasov; podul la Predeal fiind in reparatie, m-am intors prin Paraul Rece. Pe serpentina, o Lada e oprita aiurea. Coboara un tanar cu aparat din carton. La liziera padurii sta o ursoaica ce pare ca fusese ranita. Iau Nikonul de jos si astept cateva secunde. Apare un ursac. Fac un cliseu prin geamul deschis. Ursacul se ridica in 2 labe. Mai declan-sez inca odata inainte sa sara in desis. Ursoaica avea cicatrice laterala si o mobilitate limitata. A mormait cand a trecut un camion. Si altii au vazut-o.

Norocul poate fi si provocat, daca ai acces la zona. Prin ’85 imi placea o revista; se chema Photo-Chasseur, cu imagini Wildlife. M-au impresionat 2 poze pe un domeniu de vanatoare, facute de cel care conducea bataia cu un Leica 50 mm in mana, pus pe 1/500 s. Mai ales cerbul capital care sarea pe deasupra lui!! Mi-a placut totdeauna sa fotografiez viata, miscarea si lumina. Si sa fiu sincer, m-am cam facut de ras cu caprele astea. Pozarul lui peste…

Am avut mult mai mult succes cu caii, la hipodrom sau la herghelii, decat cu capre negre. Si altii au patit si mai rau. In ’80 in Pirinei a fost vazuta o capra neagra albinos. Zeci de specialisti au urmarit-o luni de zile fara succes. Cel mai bun cliseu l-a facut un astronom amator ce monta un telescop. Animalul i-a trecut in bataia instrumentului! Specialistii au sperat sa reuseasca la anul dar un rapitor a gasit capra inainte.

Facand fotografii cu turma de bizoni ce ridica nori de praf in apus, un fotograf american prea entuziast a fost muscat de sarpe cu clopotei. I s-a facut rau si a lasat aparatul fotografic. Nu l-a mai putut gasi dupa vre-o 2-3 zile…

Animalele salbatice sunt cel mai dificil subiect. Sunt foarte sperioase; sunt si specii care nu se lasa apropiate deloc. Gastele salbatice zboara de la 300m. Din iarba li se vede capul. Trebuie sa fii tragator de elita pentru a le nimeri. Se obtin usor fotografii cu animale in zone imprejmuite. Sunt putin convinga-toare: animalele sunt jigarite si blege ca zimbrii la Hateg.

In libertate, o singura metoda poate da rezultate extraordinare. Revenirea sistematica in acelasi loc an de an, cu mijloace serioase si o perseverenta diabolica in urmarirea unor familii de animale care ajung sa te cunoasca. Sa te stie acolo de la nastere. Odata ce esti tolerat intr-o zona – la cca 30m, alte posibilitati se deschid. Poti folosi 300 in loc de 1200, si mai ales ai alte oportunitati. In joaca sau activitate, subiectul se poate apropia mai mult. Sau poti trimete un “spion” teleghidat. Un tanc-jucarie stabil si robust poate transporta un aparat cu motor si super-angular acoperit cu blanita, la sub 1m! Detalii in articol “Meerkates”, National Geographic, septembrie 2002.

Regretatii soti Rowell faceau ceva ca un peisaj cu fauna salbatica, in preerie sau in savana. Mie imi place mult Frans Lanting, intotdeauna avand lumini deosebite: www.lanting.com

Cu capra neagra este si mai greu. Prin stancariile pe care umbla, practic nu poate fi urmarita. S-ar putea face batai cu gonasi; dar trebuie zeci de persoane antrenate pentru munte. Sau sa incerci o atragere cu hrana in lunile de iarna, ascuns la panda – zeci de ore in sir?

Oricum, trebuie sa fii in locul potrivit, la momentul potrivit. Cine poate face asa ceva la noi in tara? Intotdeauna, cine vrea poate! Din tele-fericul oprit strategic zice-se Ceausescu vana caprele neagre aduse in bataia pustii, gonite de elicopterele militare.

Cam asa cu aventurile pe meleaguri alpine. M-am intors fara nici-un cliseu deosebit cu capre negre. Am ramas insa cu pasiunea pentru fotografie.

Andrei Pandele, 23 nov 2002

Bookmark and Share

Comentarii:

Bogdan - 18 May 2005, ora 19:20
NU te supara dar titlu scrie ca ai poze cu capra neagra dar arati o poza cu un urs?????

Vlad Emil Corneliu - 19 May 2005, ora 14:05
Incercati sa fotografiati capre negre pe Cheile Tisitei, in muntii Vrancei.Iarna, versantii accesibili permit observarea acestor superbe animale.Din pacate se ajunge greu la ele, este necesar un teleobiectiv de 1000, poate 1200.Eu am fotografiat cu unul de 400, dar nu am fost foarte multumit de marimea din fotografia 9/13, dar se vede clar ca e o capra neagra.

Tristan - 21 Aug 2005, ora 05:31
Nici eu nu prea pricep titlu legat de poza. Decat daca ma gandesc astfel: Capra neagra (povestea) si fotografia (cu ursii). Oricum poza este super tare. Cte despre poze cu capre negre... Am facut si eu cateva... dar de la distanta. Cu un Zenit. CAnd am vrut sa ma apropii de ea... a taiat-o... si apoi am mai vazut altele... destule... dar aceeasi poveste. Dar poza cu ursii e tare... dar rezolutia nu este cine stie ce...

Tataru Razvan - 30 Dec 2005, ora 16:22
Sunt d aceeashi parere cu Bogdan... dupa ce k nu se prea gasesk poze ,mai treb sa vdm shi ursi!!!!!!! Articolul este tare la fel shi poza ...dar speram sa vad o capra neagra

vlad cocos - 26 Feb 2006, ora 13:14
vreau si eu sa stiu ,va rog, ce animale de la noi din tara sunt pe cale de disparitie.

lupul sur - 07 Feb 2007, ora 11:34
caprele negre in tata noastra sint rare !? ma cam indoiesc ! cu putin noroc si multa atentie se pot face fotografii bune cu aparate "medii". Sperioase !? nici pe departe ! In Retezat aproape iti mananca din palma, in Bucegi le poti apropia la sub 50 m fara prea mare dificultate, pe vaile mai putin umblate din Fagaras apropierea este mai grea. Ideea este ca in zonele cu capre negre, mult circulate de turisti, acestea sint mai "indulgente" cu privitorul.

nagy xenia - 28 May 2007, ora 13:40
e super dar mai tre poze cu animale din zona rece daca asa se cere nu cu ursi normali ci cu pinguini si alte animale.:D:P

dragos simionescu - 24 Oct 2008, ora 15:10
Imi place muntele, nu merg foarte des dar mi s-a intamplat deseori sa vad capre negre de aproape, usor de fotografiat pentru un profesionist( articolul e din 2002, poate au devenit mai blande )

Daniel Predescu - 22 Apr 2011, ora 15:04
Nu inteleg... "Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci. Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu." Din wikipedia citire. Minciuni?

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   ieri, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 7 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 8 zile, la ora 13:46
Polaroid
redivivus? »

   de Dorian
   acum 12 zile, la ora 13:12

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127192 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate