"De Craciun plec in Maramures..."

Sunt invidiat: "Ce faaain...".
Sunt dojenit: "...totusi e Craciun, nu stai acasa.”
Sunt compatimit: "O sa-ti gauresti ficatul cu palinca si carnati....”
Sunt sfatuit: "Nu te lasa morosenii pana nu bei cu ei.”

In sfarsit plec. Gata cu comenzi, termene, BT-uri, predari, facturari....

Baza o stabilesc in Ieud. Din punctul meu de vedere cel mai fotogenic sat. Inconjurat de dealuri, ideale ca punct de statie, Ieudul se afla in afara soselei nationale. Ulita, biserici vechi de lemn - una in varful dealului, alta pe ulita principala - sanii cu fan, port traditional, oameni extraordinar de primitori sunt doar cateva din motivele care m-au determinat sa poposesc aici.

Ieudul este cea mai mare comuna din Maramures, buna pastratoare de traditii fapt ce atrage multi fotografi. In ziua de Craciun, la slujba de dimineata nu aveai loc de Nikoane, Canoane, teleuri, si altele; ce mai conferinta de presa.

Dis de dimineata o luna mare ma scoate automat din asternut. Cu zapada scartaind sub bocanci am plecat pe deal sa-mi caut locul pentru rasarit. Pe o lumina albastra, minunata, gasesc punctul de statie, montez trepiedul. Degetele aproape ca mi s-au lipit de metalul rece. E clar: temperatura e sub 20 de grade Celsius. Oare cum va raspunde D 100. In instructiunile de utilizre este specificat sec: temperatura de lucru 0-40 grade C. In principiu la o asa temperatura zgomotul pe CCD este mai mic. Prima surpriza placuta o am cand constat ca monitorul cu cristale lichide e la fel de "sprinten” ca la temperaturi cu mult mai estivale. Trag primele cadre de control cu setarile pe auto. Fisss... Balansul de alb trebuie setat pe lumina de zi altfel toata frumusetea lumini de dimineata se pierde. Histograma imi spune ca mai trebuie sa corectez expunerea. Acum totul mi se pare OK. Trag fara grija irosirii filmului tot ce mi se pare interesant. Mare lucru digitalu’ asta. Vremea trece fara sa-mi dau seama. Schimb de cateva ori punctul de statie, ma plimb de colo colo si dupa vreo trei ore si cateva chiote de bucurie ma declar satisfacut. Am facut 1 Gb de fotografii adica 100 de buc. Am tras totul in format raw care la Nikon se cheama NEF.

NEF-ul odata descarcat in computer poate suferi modificari majore care pot corecta in buna masura erorile de fotografiere. Una singura e irecuperabila: supraexpunerea. Mai are un mare avantaj NEF-ul: "mananca” mai putina memorie decat un tiff si odata descarcat in computer poate fi transformat in tiff pastrand toata informatia acumulata. Sunt foarte multi utilizatori de digitale care trag in format jpeg la calitate maxima si care sustin ca nu exista diferente intre calitatea imaginii astfel obtinute si un tiff. Asa o fi, nu am facut comparatii de acest fel. Mi se pare ca avantajul corectiei ulterioare asupra fisierului NEF e mult mai mare decat economia de spatiu pe cartela CF.

Slujba de dimineata de la Biserica Catolica. Chiar de la inceput intru in biserica si sui in balconul corului. Pozitie excelenta, lumina extraordinara se filtreaza prin ferestrele mici, lume multa, abur in respiratie, contra lumina, becuri incandescente aprinse. Proba de expunere: ISO 400 – nu ajunge, ISO 800 – perfect. Amabili, satenii imi fac loc sa pot ajunge la balustrada balconului. Raze groase, consistente de lumina subliniaza maretia slujbei. Aproape ca mi-e jena sa declansez, dar nu ma pot abtine. Spre sfarsitul slujbei ma strecor afara sa prind multimea adunata in jurul bisericii. Imaginea pe care o urmaresc e deja consacrata pentru mine. Am facut-o intr-o vara, acum cativa ani si mi-a adus multe satisfactii. Voiam sa o reiau intr-o varianta hibernala.

Cer senin lumina din belsug: ISO 200 adica minim posibil pe D 100, deci calitate maxima. Balansul de alb pe auto. Timpi scurti pentru lucrul cu tele-ul din mana si o diafragma deschisa pentru decuparea portretelor. Corectie de expunere din cauza fundalului inchis si a primplanului cu zapada. Aceleasi batrane pe care le recunosc usor, acelasi ritual in afara bisericii. Planul de acasa se portiveste. Inca 1 Gb de imagini descarcate in computer.

In sfarsit, dupa amiaza merg la Biserica Ortodoxa pentru "Viflaim” – un spectacol de teatru taranesc extraordinar, ce povesteste nasterea Domnului, jucat in aer liber in fata bisericii, pe o scena de lemn.

Aglomeratie mare, soarele destul de jos da umbre lungi. Neaparat trebuie blitz; cu corectie de expunere sa nu strice lumina naturala. Sensibilitatea ISO 400 e exact ce-mi trebuie, balansul de alb pe auto, in rest nici un fel de corectii asupra imaginii stocate pe CF. E preferabil ca majoritatea corectiilor din meniurile camerei sa le puneti pe 0 sau inactiv sau anulat. In felul acesta puteti interveni asupra fisierului dupa descarcarea imaginii in calculator in ce fel doriti. Poate ca un sharpen prea mare dauneaza imaginii sau o corectie de contrast distruge ambianta dorita. Si apoi daca trageti RAW (NEF) puteti interveni ulterior fara sa alterati originalul. In ultima instanta formatul primar poate fi considerat originalul imaginii. In extensia exif se poate insera copyrightul autorului astfel ca odata imaginea facuta ea poarta semnatura atata timp cat fisierul raw nu este transformat in tif sau jpeg. Citirea datelor de fotografiere se face in programul dedicat fiecarui aparat digital.

La sfarsitul zilei aveam deja 3 Gb de imagine adica 300 de fotografii. As zice ca inca lucrez cu frana pusa, instictul trasului pe pelicula nu m-a parasit, dar experienta de la Ieud m-a convins ca "digitalul” va fi scula preferata de acum inainte. Marturisesc ca am tras si 4 dia in acest timp, pentru acele imagini care-ti taie rasuflarea si fac atat de bine intr-o proiectie dia, spectacol caruia inca nu i-am gasit un inlocuitor pe masura. Dar sunt oprimist. Va veni si vremea aceea.