Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  

O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

"Ozicolea II" - Pacatosii se intorc la Rosiorii de Vede

Am avut un an greu, cu 5 luni de santier in casa. Sa va fereasca Dumnezeu de asa ceva. Si sotia si eu suntem cu nervii cam incordati. Si cu pungile cam golute.

Cam 7 luni de la descinderea din aprilie, primesc un mesaj de la doctorul CSR.

Padurea ar fi conforma cu dorintele lu’ Guru: e inca colorata, cu frunze vestede pe jos, iar drumurile sunt uscate. Se poate merge prin padure cu masina, fara s-o impotmolesti. Sa mergem vineri si sambata ? Ba nu! Sambata si duminica, ba numai sambata. Bine, cum vreti voi, dar nu mai multi decat 6 impreuna, ca doar nu mergem la simpozion. Cand ? Sambata 6 noiembrie. Cum ajungem in mareata urbe? Cu masina sau cu trenul ? Evident cu auto din dotare. Ca doar n-am omorat pe nimeni sa caram atata.

Greu e sa te hotarasti cu ce sa mergi.

Daca mergi la R de V, ar fi sa iei tot ce-ai putea folosi. Toate sunt ancombrante. Trepied si chest-pod, tele mare, monopod, aparat pe film cu 2 obiective, digitalutz, acumulatori, redresor pentru incarcarea acumulatorilor, card-uri, telefon mobil si cate si mai cate. Genti si gentutze. Basca un CD player, sa nu ne urcam pe pereti la drum lung. Si vremea cum o sa fie? Daca ploua ce ne facem ? Bine ar fi sa fie senin. Avem sansa sa dormim undeva, daca ne prinde inserarea, sa nu conducem noaptea ? Cine cu cine merge ? C.R. (Costin Raiu) cu mine, domnii B.D. (Dragos Bora) si M.E. (Marcel Eremia) vin cu Guru Dinu’ (Dinu Lazar).

La ce ora sa plecam? La 5 dimineata e prea tarziu. Ne intalnim la 4h35! Sa ajungem la ora 7 “la avion”, a decis Guru. Fundamental gresit ! Rasaritul este la 6h56 si imagini bune se fac si 10 minute dupa ce rasare soarele. Dar asa a ramas.

Zis si facut. La 4h34 suna C.R. la interfon, intra si ma ajuta sa iau din calabalac. Catzelul zapacit ne incurca entuziast. Facem transbordarea si plecam spre Alexandria.

La Bucuresti erau 6 grade. Mergem prudent pe intuneric.

La capatul barajului pe lacul Mihailesti vedem al 3-lea radar. Intre localitati ne mai scoatem parleala. Dar intram prin valatuci grosi de ceata si trebuie sa reducem viteza.

Infine, intalnim o masina convenabila. Merge cu 90 si are lumini vizibile, nu becuri arse.

E Oltcit. Nu e Oltcit! E Matiz? Nu e nici Matiz.

E Guru! Bine ca i-am prins. In Alexandria semnalizarea este sublima, dar lipseste cu desavarsire. Si masina pilot circula ciudat, cu 75 pe ora pe soseua libera, 85 in localitati. Trecem in fata. Traversam Buzescu, cetate cu turnuletele nationalitatii inlocuitoare. Ajungem “la avion” la 6h50. Soarele e inca ascuns de o ceata subtire. Facem cateva declansari, tentati de diferentele de temperatura de culoare.


Caruta la avion

Apare doctorul nostru cel bun si actiunea R. de V. incepe cu “Padurea 1”.

Eu nu m-as duce singur in padure sa fac poze la rasaritul soarelui. Sunt poze facile si “déjà vu” - clisee. Dar avem noroc. Sunt -2 grade C si bruma !

Ne-am “dixtrat” ca niste copii mici. Iarba din poiana avea bruma, frunzele erau ajurate cu ace de gheata, raze anapoda de soare strabateau ceata dintre copaci.


Scaieti 'a la' RdV

Baietii, cu toata marfa in spate, erau incarcati ca sherpasii din Himalaya. D.B. taraie, printre altele, un “delicat” tele de 1000mm, M.E. are un trepied cam de 65cm strans. Face cu el exercitii de dezmortire a umerilor. Cam toti au de la 2 genti, incolo.

La Guru Dinu, ce are in spate se echilibreaza cu ce are in fata. Fiecare se joaca cu ce poate, care pe film, care pe digital. Sau pe ambele. Bietul Guru are 2 aparate la 8 Mpx fiecare. C.R. are 10D, C.S.R are 300D, ambii la 6Mpx. Eu am 5Mpx si film. D.B. cam la fel. M.E. este cel mai conservator cu F100 pe film.

Fiecare are si 5 figuranti. Ne tavalim pe jos, ne pozam reciproc, ne-am incurcat printre hatisuri.

Gata, ne-am udat pantofii in iarba umeda de bruma, plecam mai departe.


Prin padure

Hai la obiectivul “Padure 2”. Mai mare, este strabatuta de un paraias cu meandre.

Suntem “blocati”. 2 Bot-grosi grasulii ciugulesc pe drum si nu se sperie de automobil. Apa calma este acoperita 20% cu vegetatie de balta. Pe apa se proiecteaza umbrele lungi ale copacilor de pe maluri, sau se reflecta trunchiurile lor contorsionate. Pe malul unei balti, Guru Dinu gaseste o frunza de salcam galbena. O tine delicat in manutza stanga si exploreaza intens la ea cu Geshase. Da-i cu capo-d’opera, maistre…


Macro Guru

Pe drumeagurile din padure trec carute mici, trase de magarusi. “Mergem la Richitzi”, spune o batranica.

Iesim din padure. Ajungem la “Marele X”, o intersectie ciudata de Cale Ferata. Alta pauza de 20 minute. Am obosit. Ne intoarcem in mareata urbe. Mergem la masa. Mai vorbim de una, de alta. Maitre Guru imi cere sa “se uite” cateva secunde la aparatzelul meu cam demodat. Nu sunt destul de vigilent. La iesire fac 2-3 declansari. Cand ma uit bine, am 3-4 setari schimbate. Aparatul este setat pe lumina incandescenta si pe fulger cu repetitie.

In programul de dupa-amiaza figureaza o vizita la un muzeu satesc.

Ajungem mai devreme la Dracsani si ne ducem sa privim dealurile.

Este 14h30, cu lumina din spate. O lumina plata, cam fara relief si fara sanse de a face imagini remarcabile. Dar poti experimenta orice, lumina este super abundenta. D.B. moare de pofta sa-si incerce “micutzul” tele MTO de 1000m pe digital. Zis si facut.


Bora 1590mm

Echipa de fata are tot ce trebuie. Adaptor M42/Canon EOS, monopod, chiar dublor de focala. Pus pe un monopod, obiectivul cu oglinzi ofera pe 10D o vizare echivalenta cu 1.592mm. Si imagini tot asa. Dar nu li se pare suficient. Pune-i si dublorul de focala… Se joaca cu un sistem optic echivalent 3.184mm, cu diafragma maxima 45. La 60m, imaginea are o incadrare egala cu cea facuta cu un 50mm de la 1m. Nici nu pot regla obiectivul. Scoate-i dublorul. Si nu mai fotografia cu soarele din spate.

Pe drum trece printr-un punct favorabil o fetita la 12 ani. Tzac, tzac, tzac. Mai pedofililor…


Cine zice ala e

Hai inapoi, ca o fi venit dl.profesor. Ce mare lucru poti gasi la un muzeu satesc, o sa ziceti ? Gasesti exponate stranse cu entuziasm. Unele sunt intr-adevar remarcabile.

Om de 85 de ani, profesorul a colectionat toata viata obiecte care i s-au parut legate de cultura si de istorie. Obiecte de uz curent din anii 1900, gravuri cu subiecte istorice, tot felul de scule din lemn, de la putinei la razboi, dar si relicve din neolitic si paleolitic.

Exponatele, unele foarte interesante, sunt in semi-obscuritate. Incep sa sclipeasca flash-uri. Am oroare de asa ceva intr-un muzeu. Dau lumina prea plata si distrug pigmentii.

Fac cateva expuneri in lumina existenta. Ma trezesc ca folosesc 8s cu f 5,6, dar imaginile au mai mult volum. Mergem si la casa memoriala a familiei. Diplome semnate de rege, carpete din zona, vechi si reusite, diferite relicve de familie, semne de civilizatie.

Peretele est al cladirii a pornit-o la vale. Este desprins de casa cam 7cm.


Peretele plecat

Undeva afara, langa intrare, apar si semne de lipsa de civilizatie. Cineva n-a avut hartie si si-a sters degetele “fine” de pereti. Pitecantropul a devenit o forta in democratia originala.


Fara hartie

Asfintitul se apropie. Guru fierbe de pofte sa ajunga in locul potrivit, la momentul potrivit. Isi ia la revedere si se tot duce cu baietii. Mai declansez la o casa policroma luminata de ultimele raze. Ne intoarcem la Rosiori. Ar fi sa ne intoarcem si noi, inainte sa ne prinda noaptea. Maine trebuie sa fiu la 13 la Slobozia.


Casa de arta

Dar doctorul CeSeRe si dl.C.R au de vorbit. Si nu putin. Suntem si curiosi sa vedem ce prostii am facut. Asa ca rezolvam chestiunea, band cate o bere. Vom ramane peste noapte. Acum avem timp berechet. Punem la descarcat cartelele, intre 256M si 2G.

“Aia ai cam miscat-o. Bre, ce clara-i aceasta. Pacat de bokeh-ul infect (tele cu oglinzi). Astea trebuie sterse imediat. Uite-l pe D.B. Pacat ca n-a ramas si el. Uite-l pe Guru, ce manutze fine are. Vad ca dl. E a lasat trepiedul-cobilitza. Aici ne incurcasem in hatzisuri.”

Suntem intrerupti de o chestiune importanta. Junioara casei, 6 ani, e nemultumita ca nu i-am vazut camera. Si ea trebuie sa se culce. Mergem sa vedem camera. Zecile de jucarii, in consola pe dulapuri si comode, ne zambesc complice. “Noapte buna, domnisoara !”

Ne intoarcem la poze, aparate si computere. Pe langa si pe sub ele. Boala grea. Apare doamna doctor si ne invita la masa plina de bunatati. Haidem la culcare.

Ne sculam la 6h20, ne imbracam in graba si dam sa plecam. Dl. doctor ne atine calea, sa luam micul dejun impreuna. Avem o alta baza de discutie. Plecam luandu-ne ramas bun.

Iesim din oras dupa indicatoarele stradale, nu dupa sfaturile bunului doctor. Intram printr-un santier cu santuri de 2m adancime. Ultimii 400 de metri ii parcurgem pe trotuarul stang, spre spaima unei cotigi cu magarus. Am iesit. Ne proptim 100m in spatele unui 4x4 baban, care are, poate, detector de radar. Il urmarim pana la Alexandria.

Pana la Bujoreni, vremea s-a fiert de tot. Bucurestiul nu mai este departe. Ajungem acasa. Duc filmele la developat.

A fost un wek-end minunat in care am facut prostii simpatice. Ne-am relaxat la R. de V. Multumim din inima bunului nostru doctor CeSeReu.

Portofoliu Dinu Lazar Portofoliu Dragos Bora
Portofoliu Marcel Eremia Portofoliu Calin-Stefan Ragalie

 

Andrei Pandele, nov 2004

Bookmark and Share

Comentarii:

Argesanu Florin - 25 Feb 2006, ora 01:29
Vazand fotografiile ma simt ca in "Padurea Nebuna" (de Zadaria Stancu). Insa realizez ca ele reprezinta marturii ale existentei si civilizatiei ale acestor locuri

Lelia Lacatusu - 25 Feb 2006, ora 01:30
Uneori suntem asa de ocupati ca uitam sa traim. Uitam chiar esenta...esenta vietii...

Vasilescu Costel - 13 Apr 2006, ora 17:21
Din intamplare am vazut acest articol. M-am nascut in Dracsani. Mi-ati trezit amintirile vazindu-mi locurile natale. Am locuit (parintii locuiesc in continuare) chiar langa muzeul pe care l-ati fotografiat. Ati facut niste fotografii excelente, dar cu parere de rau va spun ca nu ati suprins "Deli-Ormanul" - adica "Padurea Nebuna". "Deli-Ormanul" a fost distrus inca de pe vremea lui Ceausescu. Mai mult "Padurea Nebuna" nu insemna numai "Padurea" ci si oamenii ei. Niste oameni nebuni, dar mult mai curati la suflet. Din pacate f. rar ii mai gasesti si pe acestia. Eu am avut placerea sa-i cunosc, sa stau de vorba cu ei, sa le ascult povestile "nebune", sa invart o tigare de foaie cu ei. Il poti citi pe Marin Sorescu ca sa-ti faci o cat de mica idee a acelei lumi, dar poate toate opera sa nu-i decat o litera a intregului Caleidoscop. Va felicit pentru escapada facuta si pentru fotografii. Bafta si pe alte meleaguri !!! VASY

Zorzoana Mihai - 21 May 2006, ora 22:24
Si eu m-am nascut in Dracsani. Articolul si pozele mi-au trezit multe amintiri placute despre locul copilariei mele.Tocmai am revazut Morometii acum citeva zile si ii povestem unei cunostiinte de acel muzeu satesc in apropierea caruia locuiesc parintii mei.Felicitari si mult succes in continuare !

Voicu Iulian Silviu - 20 Jun 2006, ora 14:05
Reusite foto,dar sunt si locuri mult mai frumoase care merita imortalizate.Teleormanul si zona Rosiorii de Vede ofera din plin astfel de locuri.Poate daca va mai exista in programul vostru o vizita la Rosiori incercati sa veniti intr-o zi de vineri pina-n apusul soarelui si sa plecati duminica noapte, pentru a putea realiza un material cu adevarat senzational. Succes!

Liviu Dogeanu - 11 Sep 2006, ora 21:56
Da, realmente, la Russenart (denumirea straveche a municipiului Rosiori de azi), si eu am vazut cele mai frumoase apusuri de soare si nu le voi uita niciodata, iar printre copacii a ceea ce a mai ramas din Padurea Nebuna, cel mai minunat soare, acel "soleil mouille'" descris cu atata talent, doar in poeziile lui Beaudlaire....Era cu putina vreme inaintea unui superb amurg autumnal....Cupoarea are o dimensiune speciala si unica la Russenart....

constantinescu maria - 13 Oct 2006, ora 16:28
Amintiri frumoasa a-ti trezit in inima mea, amintirea copilariei mele atat de fericita.Acele locuri mirifice, desprinse parca din povesti risca acum sa piara. M-am nascut si crescut in Dracsanei si din clasa a 5-a am facut "naveta"la Scoala Generala din Dracsani. Am crescut si am plecat de acolo, insa sufletul se intoarce intotdeauna de unde a plecat si oamenii aceia cu fetele triste si cu mainile brazdate de atata munca vor ramane in sufletul meu. Imi este dor de tine , copilarie

mitran ovidiu - 28 May 2008, ora 00:24
imi place ce vad din partea rosiorenilor mei m-am nascutsi am copilarit in aceste locuri acum sunt departe si imi e dor va salut si imi place sa vad ca avem oameni preocupati va salut din Scotia

alina dinu - 05 Jun 2008, ora 12:08
sunt multe mai multe locuri de vazut in rosiori...ce dor imi e de locurile natale unde parca timpul se scurge mult mai incet.pacat ca nu sunt locuri de munca si suntem nevoiti sa plecam spre alte locuri.pe mine bucurestiul deja m-a imbacsit cu praf,oameni grabiti si rai,preocupati doar de lux si aparente...nu stau asa departe dar mi-e dor de week-endurile petrecute in parc sau la padure... ma intorc mereu cu placere iar cand trenul trece de podul de pe vedea simt ca am ajuns acasa... va pup!

Emil Ionascu - 15 Oct 2008, ora 13:50
Da, privind la aceste fotografii iti vin in minte culorile si mirosurile copilariei din R de V si Teleorman Cine a copilarit acolo stie ce zic sunt asa multe locurile frumoase din si din jurul orasului unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?

Sandu Maryan - 15 Sep 2009, ora 19:35
EU st din R de V si ce pot spune e ca SUNT multe de vazut in acest oras ;)... si inca ceva Pozelest ff frumoase

eugenia dumitriu - 18 Apr 2010, ora 19:52
Multumesc celor care au avut stralucita idee de a pune fotografii cu Rosoriul meu drag pe internet. Dupa sapte ani traiti la marginea Europei, dupa multe vise implinite, neateptat, afara din tara mea , am si clipe de dor si o durere inexplicabila imi macina fiinta. Daca Eminescu mai avea un singur dor , mie mi-a ramas numai un singur vis, sa ma intorc acasa, la Rosiorii de Vede, sa deschid aici adevarat expozitie a vietii mele, nici saloanele internationale, nici marile sali din Madrid, nici ziarele , nici revistele din lumea asta mare pe unde a aparut numele meu si unde fiecare a vobit despre mine cum s-a priceput mai bine, eu vreau acasa pe strada mea Mihai Bravu sper sa regasesc intr-o zi castanii plini de flori asa cum i-am lasat in urma cu spate ani. Va imbratisez ROSIORENII mei dragi, nu voi inceta sa port peste tot in lumea asta mare in inima mea strazile cu pafumul lor, iubiti Rosiorul si sa nu-l parasiti niciodata, fie piinea cit de rea tot mai buna-n tara ta. Cred ca acolo la Rosiorii viata poate fi ca pe aici, totul depinde de oameni, de conducatorii pe care ii ve-ti pune in fruntea urbei. Mii de ginduri bune de la cea care va pune dorurile-n palma, sper sa va revad cit de curind Eugenia Dumitriu

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Avram
   acum 3 zile, la ora 21:09
Fashion match »
   de montecarlo
   acum 4 zile, la ora 09:17
Lytro »
   de Avram
   acum 4 zile, la ora 08:25
Bancuri cu si
despre fotografi »

   de csr
   acum 12 zile, la ora 21:07
Rumoare la Sigma »
   de Dorian
   acum 12 zile, la ora 14:28

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127239 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate