Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Ultimul salt

ultimul_salt.jpg

Textul de astazi nu mai exista. Fusese dedicat acelor caini care nu mai sunt si trebuia sa apara la sfarsitul anului trecut care, deja, nici el nu mai este. Doua variante nemultumitoare m-au determinat sa renunt. Adulmecasem urmele si pandisem ca un terorist dulau... afgan. Imi facusem lectiile scolareste, fisasem datele si apoi trecusem la redactarea compunerii. Aproape de final, nu stiu cine m-a ghiontit sa ma uit prin calendare. Noroiul, balta si patrupedul aminteau de Bucatica (Scrap), istetul alb din "Viata de caine" ("A Dog's Life", 1918) de Charlie Chaplin (1889 - 1977) iar "peisajul" din Sarca, trimitea la cateva motive obsedante din filmele lui Andrei Tarkovski (1932 - 1986): apa, insula, calul, transfigurarea mortii, lumina mistica... Ei bine, rascolind prin calculator am aflat cu surprindere ca englezul a murit de Craciun si rusul exact pe 29 decembrie, cand trebuia sa fie tiparita Fotograma. Coincidentele erau apasatoare chiar si pentru acela care crede in "hazardul" (co)ordonat. In consecinta, am cedat psihic si... "literar". Am chiulit de la rubrica.

Din ce compilasem deja si, intre timp, am aruncat la Recycle Bin, tin minte prima propozitie si sfarsitul. La inceput spusesem: "Textul de astazi nu mai exista" iar finalul era: "La ce sa mai scriu atunci? De ce s-o mai fac?"... Specificasem ingrozitor de multi ani, ca intr-o falsa istorie omagiala a celui mai adevarat prieten. Comisesem iarasi o "tableta" intinsa cat o plachie cu somnifere, desi imi strunisem pornirile, punand Word-ul sa-mi numere caracterele, tot incercand sa nu-i aduc la exasperare pe Dan, Toni si Cerasela, care si asa sunt de mirare ca imi suporta cu stoicism la Ziar, de dragul pozelor, galimatiasurile trisaptamanale... Stiu ca depasisem intentionat 1000 de cuvinte pentru a confirma orientala maxima: "o imagine spune mai mult decat o mie de vorbe".

Referitor la fotografie, ma fascinasera cateva elemente. In primul rand, saltul aparent al fiintei, ultimul dinspre "noroiul vietii" si primul catre "oceanul uitarii". In al doilea rand, Soarele ce se ascundea in adancul negru, precum Sirius, numit si Steaua Cainelui, cel mai stralucitor astru al noptii (aflat in constelatia Cainele Mare - Canis Majoris), ce servea ca ghid pentru calendarul vechilor egipteni si de la care ne-a ramas epitetul canicular deoarece, la poporul Nilului, miezul verii, cu cele mai calduroase zile, coincidea cu aflarea la Rasarit a luminatorului. Si, in al treilea rand, calul din fundal (abia vizibil in cadrul destinat Fotogramei), ce pastea langa parau, asteptandu-l parca pe Fatul Frumos imbiat cu Apa Vie si Apa Moarta... Conexiunile odata starnite in jurul catorva cuvinte cheie, abia se mai putea opri hamaiala comentariilor, pornita din corul reunit al celor 400 de rase canine.

In primele povesti culte aflate, Infernul antic al grecilor era vegheat de un caine tricefal. Cerber nu lasa nici un suflet sa iasa din bezna. Pentru scurta vreme, numai Orfeu a reusit sa-l vrajeasca si Hercule sa-l captureze. De altfel, incepand cu Pif si Gai-Louron din benzile desenate, copilaria toata mi-a fost invadata si strajuita de nostimadele unor potai. Pluto, Goofy, curajosul din "Doamna si vagabondul" ("Lady and the Tramp", 1955), ori dulcii din "101 dalmatieni" ("One Hundred and One Dalmatians", 1961) mi l-au pus pentru totdeauna in cusca sufletului pe Walt Disney (1901 - 1966, decembrie, ziua 15 - trista luna pentru cinefili!). Si asa, mai pe romaneste, cum sa uit de Molda cea credincioasa a lui Dragos, intemeietorul Tarii, ce ne-a lasat povara numelui sau moldovenesc, ori de hazul "catelului Samurache ce sedea la o parte" ascultand pe "Samson, dulau de curte ce latra foarte tare", declarand politic (parca astazi!), "voi egalitate, dar nu pentru catei", zicerea fiindu-i consemnata de Grigore Alexandrescu (1810 - 1885), in fabula "Cainele si catelul"...

Aceeasi mortaciune din glodul de la Sarca mi-a rascolit zapada primelor carti de aventuri. Buck, luptatorul din "Chemarea strabunilor" ("The Call of the Wild", 1903), tragea la sanie alaturi de "Colt Alb" ("White Fang", 1906) de Jack London (1876 - 1916)... Tot o fiara patrupeda imi inviase un erou. La presiunea cititorilor, Arthur Conan Doyle (1859 - 1930) fusese nevoit sa-l trezeasca din moarte pe Sherlock Holmes pentru a elucida misterul starnit de "Cainele din Baskerville" ("The Hound of the Baskervilles", 1902). Din vremea scolii mi-a sunat si clopotelul recreatiei ce declansa reflexul conditionat al salivarii dupa un covrig, desi habar nu aveam pe atunci cati caini sacrificase, pentru binele nostru fiziologic, savantul Ivan Petrovici Pavlov (1849 - 1936).

Mai tarziu, in liceu, ascultand hipnotic discul "Animale" ("Animals", 1977) al formatiei "Pink Floyd", mi s-a lipit de ureche un morbid vers din piesa "Caini" ("Dogs"): "Just another sad old man / All alone and dying of cancer" (iaca nu traduc, sa nu cobesc!), insotit de lugubrele schelalaituri suprapuse liniei melodice. Din goana dupa straniu si "suprareal" a tineretii mi-au ramas pe retina atat briciul implantat in ochi din "Cainele andaluz" ("Un chien Andalou", 1929), filmul facut de Luis Bunuel (1900 - 1983) in colaborare cu Salvador Dali (1904 - 1989), cat si latratorii rasfirati prin tablourile "ciudate". Cativa dulai haraie in "Uciderea pruncilor" (1566) iar un altul musca in prim-planul din "Triumful mortii" (1562) de Pieter Bruegel (1525 - 1569). Langa Infanta se odihneste un perro de caza, in enigmatica panza a lui Diego Velazquez (1599 - 1660) intitulata "Doamnele de onoare" ("Las meninas", 1656).

Dar, mai mult decat orice, ma urmaresc negrii caini ai lui Tarkovski... Greu poate fi uitat acela din "Andrei Rubliov" (1965) ce a insangerat zapada manastirii, fiind omorat cu bata de chiar stapanul sau, Kiril, razvratitul, calugarul iconar ce-si paraseste obstea, invidiind harul prietenului sau si bolborosind cumplit impotriva "sufletului de artist": "Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a daruit nici un har! Sunt chiar fericit ca nu am talente. Asa pot fi cinstit si pur in fata Domnului!"... Aflat la polul opus, la fel de greu suportabil si tinand loc de final pentru orice text, e binecunoscutul dialog al unei secvente din "Calauza" ("Stalker", 1979). Calatorind prin Zona stranie, in drum spre incaperea ce putea indeplini orice dorinta (ca in basme), exact dupa ce un caine ca smoala se lipeste de Misticul-ghid, Scriitorul intreaba: "Auzi, Profesore? [...] Sa ne-nchipuim ca eu, dupa ce intru in acea camera, ma-ntorc un geniu, in oraselul nostru uitat de Dumnezeu. Un om scrie pentru ca e chinuit, pentru ca are indoieli. Trebuie continuu sa dovedeasca, lui si altora, ca valoreaza ceva. Dar daca eu am certitudinea ca-s un geniu? La ce sa mai scriu atunci? De ce s-o mai fac?"...

Dan Mititelu
iulie 2006
© Fotomagazin.ro

O suta de fotografii din Iasi facute de Dan Mititelu

Alte fotograme, acelasi autor

Bookmark and Share

Comentarii:

Gelu Lupas - 22 Jul 2006, ora 09:36
Foarte buna fotografia cu cainele. Am mai vazut si altele care mi-au placut intre cele o suta (de exemplu era una cu doi oameni intr-un parc, umbre lungi). Textul e cam obositor, cel putin pentru mine. N-am avut rabdare sa-l citesc cap-coada. Nu stiam de "A Dog's Life" desi imi palce mult Chaplin. Am sa caut dupa ce vad City Lights. Va doresc sa faceti in continuare fotografii la fel de bune (sau mai bune) .

Dan Z. - 23 Jul 2006, ora 13:26
Nu îmi dau seama dacă am înțeles bine direcția textului... Dacă se referă la ce facem/nu facem pt câinii comunitari – chiar și numai scriind -, cunosc oameni care s-au organizat, le aduc de mâncare, plătesc autoritățile pt a-i proteja. Pe scurt, în loc de lamentări și „oftațiunii” semidocte, acționează concret și maidanezii sunt îngrijiți medical, au parte de mîncare și mai ales de dragoste. Textul este o înșiruire epatantă de platitudini, iar ținta este lamentația autorului. Despre poză. Moartea și mizeria - ca și dragostea - pot avea sau o transfigurare artisitică sau o redare brutală, oribilă, a se citi tip-pornografic (detalii pe organe, poziție, etc.), personal militez pt si practic transfigurarea.

Dan MITITELU - 23 Jul 2006, ora 22:16
Stimate domnule Dan [grele zile am ajuns de conversez cu mine insumi], Nu vi se pare "ciudat" ca exista atat de multe nume proprii si mentionari de ani (epatante si semidocte cu adevarat ) tocmai intr-un text care, pe de o parte, spune despre sine ca nu exista si, pe de alta parte, are frazele de inceput si de sfarsit re-aruncate undeva pe la... mijloc? Nu vi se pare "ciudat" ca un text lung, plictisitor si plin de galimatiasuri spune despre sine ca e... lung, plictisitor si plin de galimatiasuri? Nu vi se pare "ciudat" ca tocmai un text ce depaseste (calculat) 1000 de cuvinte este nu doar insotit de o fotografie dar si specifica limpede, chiar in el insusi, ca "o imagine spune mai mult decat o mie de vorbe"?... Oare nu se poate scrie si din placerea simpla de a te... juca? Ma intreb si eu, asa, de unul singur...

Montele de Conte Cristo - 24 Jul 2006, ora 11:40
Un exemplu in care (~) o mie de cuvinte spun mai mult decit o fotografie.

Dan Z. - 24 Jul 2006, ora 19:57
Dle D.M. – am o pregatire academica – persoana din spatele vorbelor nu ma intereseaza, ma entuziasmeaza, ma atrage, ma fascineaza sau - nu ma injurati – ma departeaza numai textul si pozele. Cu stima si sa vedem numai ... ce ziceam mai sus.

Montele de Conte Cristo - 26 Jul 2006, ora 13:42
Citesc ce scrie Dan Z. Este ignoranta un pacat?

gargaritza oma - 22 Sep 2006, ora 10:58
fotografia (ca sa nu folosesc expresii gen "imi place/nu-mi place"), completata de indrumarea prin randuri a gandurilor si simtirilor autorului, este perfecta... pe mine ma prinde foarte tare imbinarea asta de fotografie cu text, iar lucrarile de acest gen ale Dlui Mititelu sunt extreme... multumim pentru inspiratzie!...

sarca andrei - 24 Nov 2006, ora 23:40
mmmm.....ce pot zice ca e o chestie destul de interesanta

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   ieri, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 7 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 8 zile, la ora 13:46
Polaroid
redivivus? »

   de Dorian
   acum 12 zile, la ora 13:12

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127192 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate