Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Ratacirea unui colibri

Pasarea, in zbor si nemiscare totodata, ajunge in fata unei bariere. Micul colibri, negru in alb-negru, se afla dincolo de moarte. Bariera e doar umbra unui vlastar. Creanga se bifurca. La fel, viata, inainte si dupa. Cerul de altadata pare nisip. De fapt, e chiar zapada. Iar norii sunt mici bulgari. Intotdeauna cand se depaseste o "granita", contrariile se amesteca. Nevazutul sta langa vazut si materia se prelinge in impalpabil. Asa-zisul "aer" este, in acelasi timp, cald si rece, gazos si solid. Atmosfera toata pare altfel. Si nu o putem "explica" decat, eventual, in termeni antitetici. Asa cum ar fi, de exemplu, surprinderea zborului-nezbor al unui colibri de la tropice printr-o zapada polara sau minunatia unei explozii nucleare.



ratacire_colibri.jpg


Anii de scoala mi-au fost plini de o iarna perpetua. Nenaturala si, desigur, post-atomica, rezultata in urma unui conflict nuclear (nu neaparat adolescentin) pe care toti il traiam, fie in romane science-fiction, sumbre, distopice si ucronice, fie atunci cand ne scoteau sa demonstram pentru Pace, impotriva bombelor cu neutroni. Ca veni vorba, unde or fi cumplitele arme ce puteau distruge, inca de acum treizeci de ani, orice urma de viata, lasand insa intacte cladirile, numai bune de luat in posesie de catre fortele ocupante, imediat dupa incheierea cu succes a bombardamentului ce nu avea nici o urma de contaminare?... Acum toate trebuie ca sunt si mai si. Probabil, imaginatia noastra "bolnava", de scolari, a fost cu mult intrecuta de cuceririle tehnologiei militare.


Astazi putem sa ne amintim de Hiroshima. Au trecut 60 de ani. Doua lucruri m-au inspaimantat atunci cand am inceput sa inteleg adevarata dimensiune a tragediei nipone. Mai intai, faptul - corect din punct de vedere al "cercetarii stiintifice" - ca bombardierele clasice ale aviatiei americane au primit consemn, cu multa vreme inainte, sa evite sistematic orice distrugere adusa orasului. Mai marii zilei, stiind ce va sa vina, au dorit sa aiba o imagine "curata", nealterata, a ceea ce avea sa lase in urma explozia primei bombe atomice din istoria omenirii. (Testul din 16 iulie 1945, de la baza militara de langa Alamogordo, New Mexico, fiind, probabil, considerat "neconcludent".) In al doilea rand, tin minte ca am citit, habar n-am unde, ca "supravietuitorii" Hirosimei de a doua zi au avut toate motivele sa fie "invidiosi" pe cei care au murit inca din primele clipe minunat de luminoase ale "ciupercii"... Agonia de dupa explozie a fost cumplita. Ani in sir nu s-a putut face un bilant al victimelor, intrucat, lent, se tot murea din cauza contaminarii. Un lucru e sigur: in doar cateva secunde, peste 100.000 de oameni au pierit, inca o suta de mii de japonezi au fost raniti (din cei 343.000 de locuitori) iar imaginile aeriene "clare" au aratat ca orasul fusese distrus in proportie de 68%...


"Pofteste, prietene,
si vezi ce-a fost,
ce e,
si povesteste..."


Cu astfel de versuri ne indemna, din manualul de romana, Eugen Jebeleanu, sa-i luam in seama "Surasul Hiroshimei" (1958). Noi, ca baietii, alte griji aveam. Descoperisem o alta, mai frumoasa si mai cu folos in toata viata omului zabava decat cetitul cartilor. Faceam coada la bilete sa revedem o pupaceala frantuzeasca. Nu ne durea capul nici de noul val din cinematografie, nici de al treilea val, nici de imaginile dure din arhiva puse in plina poveste de iubire. Voiam una si buna: sa fi fost domnul Alain Resnais, regizorul, putin mai explicit in filmul sau "Hiroshima, dragostea mea" ("Hiroshima, mon amour", 1959). Dar, mare nefericire, secventele "fierbinti" se terminau exact atunci cand ti-era lumea mai draga. La fel ca o vara intepenita intr-o iarna post-atomica, la fel ca un zbor-nezbor al unui colibri tropical ajuns intr-o zapada polara... Vorba poetului amintit, "Sperante se-ntretaie cu zorii in oras..."
As!


N.R. Acest articol a vazut lumina tiparului in data de 6 august 2005.




Dan Mititelu
februarie, 2007
© Fotomagazin.ro



Alte fotograme, acelasi autor


Bookmark and Share

Comentarii:

Banica Tiberiu - 14 Feb 2007, ora 17:04
O imagine prea sensibila ! Respect , Tiberiu Banica

zak stoianovici - 15 Feb 2007, ora 00:48
superba fotografia...felicitari, de asemeni textul foarte bine scris..

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   ieri, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 7 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 8 zile, la ora 13:46
Polaroid
redivivus? »

   de Dorian
   acum 12 zile, la ora 13:12

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127192 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate