Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Caracterul "real" al fotografiei si alte povestiri

Articolul pe care il propun cititorului trateaza despre un aspect a carui lamurire e, dupa parerea mea, esentiala, si anume caracterul "real" atasat total eronat fotografiei, pretentia ca cea din urma este realitate propriu-zisa. Ca, altfel zis, daca fotografiez un mar rosu, in cadrul rezultat fructul trebuie sa arate exact la fel cum l-a perceput ochiul meu fizic. Dintr-o astfel de perspectiva apar si prejudecatile privitoare la folosirea programelor de editare software si vizunea steril-purista asupra chestiunii in cauza. Desi e ceva adevar si in aceste lucruri, randurile mele incearca sa clarifice nuantat situatia.


Sa fie, oare, asadar, fotografia realitate propriu-zisa? In niciun caz. Interogatia este evident retorica. Fotografia inseamna o reprezentare a realitatii, nu aceasta insasi. Aplicarea termenului de "obiectivitate" in fotografie nu este si nu va fi niciodata totalmente valabila.



Andrei_Baciu_01.jpg


Brooks Jensen, editorul cunoscutei reviste alb-negru LensWork, ofera in acest sens un rationament de bun-simt: fotografia nu e realitate pentru simplul motiv ca, in realitate, marul cel rosu nu are un centimetru, asa cum apare intr-o poza. Apoi, realitate este tot ce exista. Or, fotograful hotaraste, subiectiv deci, sa fotografieze un anumit om dintr-o multime, cutare obiect din mai multe, si asa mai departe. Prin simpla alegere a obiectivului/punctului de statie/filmului/diafragmei etc., fotograful se implica personal in realizarea cadrului. Si atunci, de unde dispretul manifestat de atatia pentru cei ce folosesc Photoshop? Dupa cum aparatul e o unealta, software-ul reprezinta pur si simplu un alt tip de unealta, iar creatorul se foloseste - dar nu e folosit - de ele pentru exprimarea mesajului pe care doreste sa il transmita.



Andrei_Baciu_02.jpg


Lupta dintre taberele pro- si anti-Photoshop, se stie, este foarte veche. E drept, ulterioara celei dintre antici si moderni, dintre carausi si transportul feroviar, la aparitia acestuia, dintre tesatorii manuali si proaspat inventatele razboaie mecanice de tesut ori, in fine, daca ne intoarcem chiar la inceputurile artei scrisului cu lumina, dintre pictori si... fotografi. Sa comentam totusi putin pe marginea unui argument-tip dat de contestatarii software-ului de prelucrare. Potrivit respectivului argument, diferenta dintre un fotograf care foloseste Photoshopul si unul "pur" ar fi aceeasi dintre un interpret care face playback si altul care canta intotdeauna live.



Andrei_Baciu_03.jpg


Majoritatea argumentelor similare au un mecanism asemanator - analogia pare la o prima vedere cat se poate de justa. E normal sa te enerveze un pretins artist care nu face altceva decat sa mimeze o melodie de pe un CD. Doar ca, de la un punct incolo, devine evident ca paralela dintre cele doua domenii este de fapt perfect ilegitima. Si asta, tocmai pentru ca are drept premiza caracterul "real" al fotografiei, in termenii pe care i-am precizat la inceputul randurilor de fata. Si, din moment ce aceea este falsa, atunci si urmarea ei are un statut identic. In ambele domenii, vizual si muzical, nu mijloacele conteaza, ci numai produsul finit.



Andrei_Baciu_06.jpg


Ce se mai cuvine adaugat aici ar fi ca, in cazul unei melodii ce trebuie cantate pe scena, produsul finit nu e doar varianta cunoscuta, sa zicem, de public, de la radio/tv, ci ansamblul: melodia cunoscuta de public plus felul in care muzicianul o interpreteaza in momentul cand se afla pe scena. Interpretarea live e diferita de cea inregistrata in studio pentru ca, in functie de starea artistului, de felul in care relationeaza cu publicul spectator, in functie de inspiratia de moment, melodia poate capata - si capta - amprenta locului si timpului performarii. Andrea Corr, de la formatia irlandeza The Corrs, a fost intrebata odata cum de nu se plictiseste sa cante aceleasi melodii mereu si mereu. Raspunsul ei: de fapt, de fiecare data cand e pe scena, e ca si cum ar canta , cumva, alta melodie... De aici, impostura clara a playback-ului. Situatie care, subliniez, nu e asimilabila imaginii fotografice, din cauza punerii gresite a problemei, a introducerii intr-o singura ecuatie a merelor si a perelor.



Andrei_Baciu_07.jpg


A, ca exista genuri fotografice - exemplul cel mai evident, fotoreportajul - mai apropiate de perceptia noastra pur oculara, fiziologica, asupra lumii - da! Dar de la asta pana la a suprapune fotografia in ansamblul ei cu acest gen in proportie de suta la suta, ireductibil, e cale lunga. Mi se pare cat se poate de justificata analogia cu domeniul literar si cu istoria artei in general, de fapt. Un roman de Balzac va parea mult mai "realist" (de unde si numele curentului aferent) decat "Micul Print" al lui de Saint-Exupery. Si de abia aici ar fi problema cu Photoshopul: sa pretinzi ca respectivul cadru apartine acestei dintai categorii, cea mai apropiata de realitate, cand, de fapt, ai sters sau adaugat nu stiu ce element. Sa vrei sa convingi pe cineva ca "Oda (in metru antic)" este un text epic de cea mai pura origine. Doar ca niciodata, nici o carte, nici o poza nu vor fi realitate propriu-zisa. Scriitorul/fotograful poate cel mult visa sa se apropie asimptotic de axa absciselor, vorba vechii metafore, fara a putea insa a o atinge vreodata. Prin definitie.



Andrei_Baciu_08.jpg


Inca nici asta nu-i totul. In paragraful anterior, am aratat ca fotoreportajul poate fi socotit cel mai apropiat de realitate. OK. Dar ce realitate? Cea materiala, obiectuala. Dar de ce aceasta ar fi mai presus realitatii mele interioare? Faptul ca azi, la orele 14:37, am fost bucuros e la fel de adevarat ca si cel ca tot azi, la aceeasi ora, o masina galbena era parcata langa Arcul de Triumf. Ca atare, de ce nu ar exista si un tip de "fotoreportaje" ale sufletului? Ar avea exact acelasi drept la existenta precum celelalte.



Text si fotografii:
© Andrei Baciu
aprilie, 2009
Foto-Magazin.ro

Bookmark and Share

Comentarii:

Ioan Nicolae - 30 Apr 2009, ora 01:22
Fain articolul... Aceasta polemica o sa mai dainuie mult...probabil pana cand toate fotografiile vor fi manipulate digital...si atunci se va naste o noua polemica. Oricum, perceptia realitatii este un lucru abstract masurat prin prisma fiecarui individ in parte, astfel avand fiecare propria interpretare... Mie imi pare un lucru bun asta deoarece sporeste creativitatea si desfiinteaza gandirea unilaterala. Deci? Cat mai multe polemici! :)

Cosmin Bumbut - 30 Apr 2009, ora 07:34
Ceci n'est pas une pipe: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Treachery_of_Images

Andi Bob - 30 Apr 2009, ora 08:04
Articolul e interesant... dar fotografiile sunt extraordinare! Iar cea cu fetița îmi amintește de copiii fotografei Sally Mann(uau!) Felicitări pentru idei/inspirație și...noroc :)

Bogdan Panait - 30 Apr 2009, ora 19:17
Foarte bine scris si spus, exact pe sufletelul meu; felicitari autorului pentru acuratete si viziune. Ma-nclin.

Codrin Lupei - 30 Apr 2009, ora 20:59
Excelent Andrei, frumoase cuvinte ai gasit, in totalitate de acord cu tine, imaginile stii ca imi plac mult! Felicitari! numai bine Codrin

Andrei Baciu - 30 Apr 2009, ora 21:45
Salutare. Ma bucur foarte pentru cuvintele voastre frumoase. Foarte multumesc! Lina lumina va doresc, Andrei :)

Ciprian Vladut - 01 May 2009, ora 16:47
Un articol bine scris si argumentat. Subscriu pe deplin la ideile expuse. Felicitari si pentru text si pentru imagini.

Camix L - 01 May 2009, ora 17:49
Este o problema pe care lumea si-o ridica, intr-adevar. Dar cred ca ai explicat bine unde trebuie sa stea fiecare asteptare. Lucrarea reala [sau realista] se poate pretinde astfel, iar lucrarea transformata sa nu se pretinda la fel ca prima. Poate piesa playback nu e nici ea una intr-adevar reala [ca se aplica si acolo tot felul de filtre pe voce etc], dar cred ca e foarte buna comparatia cu literatura. Arta este denumita o "minciuna cu ajutorul careia spui adevarul". Asadar... :) Buna treaba.

cosmin m. - 04 May 2009, ora 11:21
Cred ca majoritatea acestor polemici PS vs. noPS a aparut ca urmare a faptului ca fotografului i-a fost lene sa caute o incadrare diferita, etc. pentru ca anumite elemente pe care nu le dorea-n cadru, sa dispara precum si pentru ca incet incet au aparut o utilizare tot mai exagerata a post procesarii (sa fie dom'le da' cu masura ;) ). Mie personal imi place sa stiu ca ceea ce vad intr-o fotografie s-a petrecut in fata obiectivului in momentul declansarii (cainele acela de exemplu, din prima fotografie a fost acolo la momentul X). Altfel nu ma intereseaza. O consider arta grafica sau pictura pe calculator, cum vreti tentativele de alterare a acestei realitati sa-i spunem (adaugari sau eliminari de elemente din cadrul initial, etc.), care e de fapt punctul de vedere al artistului fotograf asa cum e si-n celelalte arte. Parerea mea :)

Ciprian Vladut - 05 May 2009, ora 11:14
Da, dar poate ca in momentul in care ai facut fotografia erau elemente pe care nu le puteai sustrage din imagine, desi in imaginea din mintea ta ele nu trebuiau sa existe. Aici intervine PS. Parerea mea :)

Andrei Pandele - 10 May 2009, ora 16:31
Va dau dreptate la multe din cele exprimate. Dar nu la toate. Cat timp efectele sunt stapanite si anticipate, totul este sub control. Cand rezultatul este greu de suportat pentru ochi antrenati, avem totusi un rateu. Sa inteleg ca excesele sunt calea dvs. de exprimare ? O parere mai completa, aici : http://www.foto-magazin.ro/weblogap/archives/2009/05/caracterul_foto.html#comments

Andrei Pandele - 10 May 2009, ora 16:39
PS. Daca ati supra-editat intentionat primele 2 poze, nu ati fost prea inspirat. Insa ma tem ca le-ati supra editat din obisnuinta. Iar ochi neantrenati, excese si lipsa de masura nu sunt de laudat, decat la fraieri.

Andrei Baciu - 11 May 2009, ora 11:14
Asa este, "conteaza mai mult caracterul autorului, nu al fotografiei." Sunt de acord 101%. De exemplu: > - "Oamenii sunt diferiti. Fiecare este altfel. Unii inteleg mai repede, altii mai incet. Unii vad de la prima privire, altii nu inteleg deloc.", > - "Cei prea mult nu-i sanatos", > - "Va plac programele TV pentru imbecili ? Multi nu le suporta, desi altii se dau in vant dupa ele. Dar fotografiile pentru idioti va plac ?", > - "Chiar daca sunt natangi sa cada in admiratie la ele, fotografiile ultraprocesate, la care ochiul neantrenat al pozarului a facut numeroase greseli puerile, nu sunt capodopere, ci rebuturi." > "Cine se scuza se acuza. Si, normal, regasesc adoratorii procedeului, inca necopti ca sa vada meritul masurii." > - "bietul articol" > etc. Asa este, caracterul omului e determinant in orice ar face, fie el fotograf, scriitor sau hamal in port. Si tocmai acest caracter, dincolo de o anume intelepciune si finete pe care ar trebui sa o capeti odata cu varsta, iti da dreptul de a vorbi si de a fi ascultat. De la el si numai de la el se origineaza autoritatea si valoarea, fie si in ciuda incoerentei logice, filistinismului estetic sau agramatismelor jenante pentru niste pretentii de omniscienta autoproclamata. In lipsa acestui caracter, incercarile de impunere agresiva a unei opinii nu fac decat sa te arunce cu atat mai rizibil in derizoriu si sa te amplaseze in zona proverbelor acelora despre caini si despre tot felul de lucruri cauzatoare ale decesului. Respecte. :)

dan m - 12 May 2009, ora 13:28
domnu' Pandele, ne lamuriti si pe noi astia cu ochii mai ne-antrenati care-i baiu' cu primele 2 fotografii? ca eu sincer nu vad nici o problema, da' nici nu-mi place sa fiu luat de fraier...;))

luca zamfir - 12 May 2009, ora 13:35
Fotografia trebuie sa fie despre subiect sau despre autor?

Bogdan Dascalescu - 12 May 2009, ora 17:50
Parerea mea este ca fiecare fotograf are o viziune diferita asupra unei scene din viata de zi cu zi. Fiecare vede din punctul sau de vedere. Ma refer aici strict la fotografie, nu neaparat la folosirea PS la editare. Realitatea mea, poate fi irealitatea altcuiva, si atunci voi fi criticat de acel om ca nu am redat exact ceea ce a am vazut prin viewfinder. Nu e drept. Cat despre PS, adevarul este undeva la mijloc. Depinde de genul de fotografie pe care il adopti.

Florin Constantinescu - 13 May 2009, ora 18:13
A photographer's reality is what he or she wants to show, ca tot suntem culti in cap si ne spargem in ziceri celebre. Graia prin anii '80 unul Fred Picker, http://www.fredpicker.com

Andrei Pandele - 16 May 2009, ora 20:08
Care este diferenta dintre opinie si informatie ? Dvs. aveti opinia ca nu trebuie sa existe limite sau oprelisti in prezentarea pozelor slabe. Si o sustineti intr-un articol binisor articulat. Care le suna bine, mai ales celor interesati. Doar ca acesta opinie este in favoarea operei dvs, ca o pledoarie pro-domo. Mi-am permis sa va dau o informatie : Pozele dvs sunt cam scolaresti si supra-procesate, la limita insuportabilului. Mai ales primele 2. Oricine foloseste un termen de comparatie, dvs ce folositi ? Centimetrul, casa din fata sau Everestul ?

Andrei Baciu - 16 May 2009, ora 22:21
Observ ca raspundeti doar la ceea ce va convine, ignorand padurea din cauza copacilor. 1. Problema mea legata de interventia dvs nici macar nu se refera in primul rand la ce spuneti, ci la CUM spuneti. Limbajul dumneavoastra este agresiv, grosolan si jignitor, camuflat in mod foarte amuzant intr-o exprimare formala. Daca aveti indoieli in privinta asta, va rog consultati citatele pe care vi le-am oferit anterior. Daca incercati sa negati lucrul acesta, atunci acest dialog este o splendida inutilitate si nu vad de ce l-as mai continua. Si, stimate domn, presupunand prin absurd, ptrintr-un mare absurd, ca sunteti unicul posesor al adevarului absolut despre fotografie (si relatii inter-umane), daca emiteti aceste enunturi in acest fel, va rog din suflet, pastrati pentru dumneavoastra toata intelepciunea. 2."Dvs. aveti opinia ca nu trebuie sa existe limite sau oprelisti in prezentarea pozelor slabe." - de unde rezulta lucrul acesta ? Asta ati citit: "Dupa cum aparatul e o unealta, software-ul reprezinta pur si simplu un alt tip de unealta, iar creatorul se foloseste - dar nu e folosit - de ele pentru exprimarea mesajului pe care doreste sa il transmita" ? Repet, "creatorul se foloseste - dar nu e folosit [...]". Si daca da, ce ati inteles ? 3."pozelor slabe" - incercati sa va transformati propria judecata de valoare intr-o judecata universala. Pozele sunt slabe pentru dumneavoastra. Si e dreptul dumneavoastra sa credeti asta, dupa cum nu e dreptul meu sa va contest dreptul de a percepe dupa cum doriti. (Dar am dreptul sa va spun ca fotoreportajul nu e singurul gen fotografic existent. Ma rog...) Dar daca doriti sa impuneti, si nu doar sa oferiti un sfat, va rog din nou, tineti pentru dumneavoastra aceste lucruri. (Ca sa nu mai zic ca imi e mai mult decat destul ca fotografiile mele sunt pe placul atatora, superfotografi sau nu, pe care ii apreciez enorm. Faptul ca si dvs aveti fotografii adevarate - "Martorul-surpriza" e un veritabil volum-marturie, o documentare extraordinara a comunismului - nu va da dreptul sa credeti ca doar felul in care vedeti dvs lucrurile este valabil. Caci nu este, stati linistit.) 4. "acesta opinie este in favoarea operei dvs"- serios ? Ati avut curiozitatea, asa, sa 'consultati' "opera" asta a mea, ca stiti ce genuri de fotografie practic ? Oare, in noiembrie 2007, dvs nu oti fi fost in juriul acestui site care mi-a acordat premiul I la concursul lunar pentru poza aceasta: http://andreibaciu.blogspot.com/2008/02/incident.html ? 5. "Pozele dvs sunt cam scolaresti si supra-procesate, la limita insuportabilului." - nu vreau sa raspund pe acelasi ton si chiar nu-mi sta in intentie sa decelez posibile cauze ale acestei afirmatii. Nu are sens. Notez doar ca astfel ii jigniti si pe toti ceilalti fraieri carora, cat de cat, pozele astea amarate le-au placut. In privinta comentariului lui 'dan m', de mai jos, iarasi va faceti ca ploua. Trageti turta doar pe spuza dumneavoastra. (Apropo de aceste initiale, daca va pasa asa mult de soarta fotografiei, de ce nu faceti ce face un Dan Mititelu la Iasi, la clubul sau de fotografie ?) "Oricine foloseste un termen de comparatie, dvs ce folositi ? Centimetrul, casa din fata sau Everestul ?" - pai, stiu eu, ati facut dvs gradinita cu mine ca sa va permiteti sa fiti asa peremptoriu ? Stiti dvs ce fac eu si ce nu fac, ce fotografi admir, ce albume posed si ce carti am citit ? Pastrati, va spun din nou, un astfel de ton condescendent pentru dumneavoastra. Numai de bine!

Andrei Pandele - 17 May 2009, ora 16:11
Oricine are pareri si este liber sa le exprime. Si dvs. si eu. Intrebarea este daca parerile au fundament sau nu. Sa zicem ca dvs. aveti dreptate. Fundamentul dvs este ca asa gandesc si prietenii dvs Atunci cum ramane cu situatia reala existenta ? Aveti raspunsuri la intrebarile scrise acolo ? http://www.foto-magazin.ro/weblogap/archives/2009/05/calea_minimei_r.html#comments Probabil ca stiti, Photoshop fost creat pentru pictura. Dvs. doriti sa nu existe limite de a prelucra fotografiile Chiar acum la Carturesti este expusa o expozitie de pictura Cu picturi, realizate dupa fotografii. Iar pozele dvs sunt mai prelucrate decat acelea. Nu am nimic impotriva. Si nu sunteti singurul. Dar atunci de ce va mai ambitionati sa le ziceti fotografii ? Sau daca nu aveti dreptate, Va enerveaza /jigneste linistea cu care va scriu Pentru ca simtiti ca nu vreau sa fiu conform, Nu ma intereseaza sa obtin aprobarea tuturor si nu doresc sa ader la grup. Iar daca sunt singur de alta parere, pe care o sustin, ma lasa rece ca nu sunt popular sau simpatic. Am intors practic criteriul nr.1 de ratare, din postul dvs din 5 mai : "The need to conform, to win approval, to be a member of the group – inability to disagree, to be unpopular, to stand alone." De aici : http://andreibaciu.blogspot.com/2009/05/54-noua-motive-ce-ingradesc-abilitatea.html Dvs. chiar credeti ce scrieti, ori faceti doar copy-paste ? Am tot respectul pentru dl.Mititelu, ca si pentru dvs. Dar nu simt emotii cand vad pozele dumnealui. Cu stima, Nu vreau sa fiu popular sau simpatic unora care se mint singuri.

angelo nath - 17 May 2009, ora 16:52
in cele ce urmeaza nu fac decat sa prezint parerea mea personala si desigur subiectiva despre aceasta chestiune care si pe mine m-a preocupat destul de mult cand am inceput sa invat fotografie. eu cred ca aceasta dilema fotografie "reala" versus photoshop este falsa deoarece acestea sunt doua domenii artistice distincte. nu pot sa nu fiu incantat de o fotografie reusita in care nu s-a intervenit decat in anumite limite, ea are ceva autentic, realist si viu care este absolut ireproductibil in fotografia prelucrata. si aici vorbesc nu numai de fotoreportaj, ci si de marii fotografi ai peisajului, ai nudului etc. "anumite limite" inseamna pt mine doar folosirea constienta a obiectivelor, a filmului, a hartiei fotografice in vederea atingerii unui anumit scop bine precizat. este adevarat ca in multe cazuri photoshopul este folosit de cei mai lenesi, insa el niciodata nu va compensa anumite erori care se fac "in teren"; de aceea cred ca, cu foarte rare exceptii, nu se poate invata cu adevarat fotografie in digital, pentru simplul motiv ca incepatorii nu mai sunt atenti la ceea ce fac, gandindu-se ca vor putea salva ulterior imaginea prin prelucrare. pe de alta parte, am vazut si imagini prelucrate digital care sunt cu adevarat artistice (desigur, aceasta este parerea mea doar, si aici nu includ fotografiile care ilustreaza acest articol, nu m-au impresionat f mult), ele au ceva ideal, transfigurator, suprarealist, fantastic, sau exprima o perfectiune foarte greu sau imposibil de gasit in lumea noastra fizica. eu numesc aceste imagini picturi digitale, nu fotografii, si le iubesc asa cum sunt si ma las fascinat de ele fara sa mai am nici o problema, pt ca pentru mine ele sunt cu totul altceva decat fotografie - ceva care poate fi arta, ceva care poate atinge anumite culmi, ca orice expresie a sufletului uman. cred ca toate aceste discutii ar inceta sau macar ar avea loc pe un ton mai putin tensionat daca s-ar intelege ca avem de-a face cu doua domenii diferite, unul care urmareste sa reproduca cat mai obiectiv un fragment subiectiv ales si/sau aranjat din realitatea in care traim, altul care pleaca INTOCMAI CA SI PICTURA de la un fragment de realitate si il exprima intr-un mod pictural, pictand nu cu vopseluri ci cu pixeli. eu vreau sa fac fotografie pt ca asta ma atrage cel mai mult, pt ca iubesc lucrurile asa cum ele imi apar si pt ca prefer sa caut mai mult decat sa modific ceva. (probabil unii uita ca anterior acestei controverse a existat "lupta" dintre cei care nu modificau deloc ceea ce se imprima pe film si cei care isi prelucrau masiv fotografiile in laborator, cu mijloace care de altfel i -au inspirat pe creatorii photoshopului). ii admir si pe cei care folosesc cu maiestrie photoshopul, ei ajung uneori la rezultate fantastice. daca ei si-ar intitula altfel lucrarile nu ar avea de ce sa mai existe astfel de polemici pt ca toata lumea ar intelege ca avem de-a face cu doua domenii distincte, fiecare cu avantajele si dificultatile specifice. daca ma deranjeaza ceva, si aici ii dau dreptate dlui pandele fara sa fiu de acord cu tonul pe care dansul il are de obicei in interventiile sale, este amestecul chicios care apare uneori intre acestea doua - rezultatul fiind intotdeauna mediocru.

Andrei Baciu - 17 May 2009, ora 18:17
@A.P.: iarasi interpretati situatia in cheie personala si imi reprosati speculativ lucruri pe care nu aveti de unde sa le stiti. acesta nu se numeste dialog, ci monolog adresat. "Iar daca sunt singur de alta parere, pe care o sustin, ma lasa rece ca nu sunt popular sau simpatic." - cu asta sunt foarte de acord. @A.N.: "amestecul chicios care apare uneori intre acestea doua" - nici articolul meu nu elimina nici pe departe acest pericol. PS-ul, doar o unealta, si atat. Pot folosi un cutit sa tai paine sau sa il infig in spatele cuiva. numai de bine la toata lumea! :)

D. M. - 17 May 2009, ora 18:23
Probabil ar fi mult mai simplu, onest si curajos sa spuneti "nu imi plac" si sa puneti punct. In momentul in care incepi sa dai explicatii cum ca tu esti mai in masura decat ceilalti sa califici o fotografie, sau mai rau, cand lucrul acesta devine o obsesie, inseamna ca aveti mari probleme de personalitate. Pana in momentul de fata nu ati oferit absolut nici un argument la ceea ce ati spus despre fotografiile din articol (si nu este vorba numai de acesta). Si, vedeti dumneavoastra, nu suntem chiar toti tampiti. Aruncati absolut anapoda niste afirmatii, va contraziceti (mai cititi-va textele o data), veniti cu niste exemple aiuritoare, mai jigniti subtil autorul si tot asa. Cred ca ar fi cazul sa incetati. V-ati facut de ras suficient, cu atat mai mult cu cat, uitandu-ma in blogul dvs., nu am vazut absolut nimic deosebit care sa imi atraga intr-un fel atentia si care sa va sustina ca fotograf. Si apropos domnule Pandele, Photoshop nu a fost creat pentru pictura. Asta e o aberatie, proprie sau probabil culeasa de pe internet. Ar fi bine sa nu va mai bagati in lucruri la care nu va pricepeti si sa nu mai induceti lumea in eroare. Iar oferirea citatelor culese de pe internet sau de aiurea sunt apanajul celor care nu sunt in stare sa explice coerent ceva anume si atunci, ca sa isi impuna punctul de vedere vin cu tot felul de gaselnite gen citatele. Invatati sa argumentati, cu bun simt si raspundere, daca tot aveti de gand sa feveniti critic de arta. Altfel nu veti ramane decat chibitul Gigi contra si este jenant pentru anii dvs.

Andrei Pandele - 17 May 2009, ora 18:31
Domnule Mititelu, Ca nu ma intereseaza ar fi si mai exact. Sunt arhitect si ma lipsesc sa fiu asa zis artist fotograf, desi diploma AFIAP am din 1978. Puteti dvs. sa imi spuneti oricum. Dvs aveti explicatii valabile pentru situatia fotografiei din Romania ? Nu cumva e la pamant chiar din cauza pseudo-fotografiei propovaduite de prea multi ?

Calin-Stefan Ragalie - 17 May 2009, ora 18:48
Atentie! Dan Mititelu isi asuma curajul opiniilor sale si le semneaza cu numele intreg. "D.M." nu este Dan Mititelu!
O istorie a programului Photoshop gasiti si la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adobe_Photoshop

R.A. alias D. M. - 18 May 2009, ora 18:06
" Nu cumva e la pamant chiar din cauza pseudo-fotografiei propovaduite de prea multi ?" Domnule Pandele, de fapt situatia este datorata unora care, asemenea dumneavoastra, se ocupa exclusiv cu defaimarea autorilor si a genurilor si stilurilor abordate si practicate de acestia si nu cu analiza fenomenului artistic si acceptarea sa ca diversitate de exprimare a actului artistic. Si am sa va explic de ce, desi acum cred ca este evident pentru toata lumea. Am folosit absolut intentionat initialele D.M., dar nu ma numesc Dan Mititelu. Cum nu sunt fotograf, numele meu nu are absolut nicio importanta. Sunt doar un consumator inrait de fotografie si urmaresc cu atentie fotografii romani si creatiile lor. Revenind, am folosit aceste initiale pentru ca eram sigur ca veti sari ca ars asupra domnului Mititelu, al carui nume a fost amintit intamplator, un alt fotograf important din fotografia autohtona, si care fireste, trebuia desfiintat. Asa cum poate observa oricine ca va deranjeaza cam toate numele care s-au ridicat sau se ridica in continuare. Ati cazut in propria plasa cu alte cuvinte si am demonstrat usor cum pe dvs va intereseaza de fapt sa distrugeti numele unor fotografi. Repet, de fapt pe dumneavoastra nu va roade calitatea artistica a ceea ce se produce sau starea fotografiei de la noi, ci faptul ca mai exista si alte nume in fotografie, ca se practica diverse stiluri total diferite de ceea ce faceti dvs. si pe care nu le intelegeti si nu sunteti in stare sa le "produceti". Si in acest joc murdar care demonstreaza lipsa de caracter in primul rand, ati tarat mereu si alte nume, gen domnul Bumbut, care probabil este la fel de impacientat de faptul ca mai sunt si altii care fac fotografii bune. Nu v-a cerut nimeni sa faceti judecati de valoare asupra celorlalti sau asupra creatiilor lor, dar daca tot le faceti, dovediti ca intr-adevar sunteti deschis la minte catre varietatea infinita a artei fotografice. Imi cer scuze redactiei Fotomagazin pentru acest post off-topic, dar mereu ceea ce citesc aici (bun sau mai putin bun, nu conteaza prea mult) este murdarit la final de asemenea oameni.

Calin-Stefan Ragalie - 18 May 2009, ora 18:52
Atentie! Nu sunt permise atacuri la persoane! Orice comentariu care comite atacuri la persoane nu vor fi aprobate!

dan m - 18 May 2009, ora 21:37
nici eu nu sint dan mititelu si nu am semnat cu aceste initiale pentru a face vreo trimitere la dansul, sint chiar initialele mele. Si nici eu nu sint fotograf, sint, cum spunea domnul "R.A alias D.M" un consumator. Si as fi in continuare interesat sa aflu care e problema cu cele 2 fotografii, nu inteleg de ce se fereste dl. Pandele, pe care de altfel il admir (ca fotograf, mai putin ca autor de blog si comentator de fotografie), sa explice in detaliu la ce s-a referit. Poate ar fi o contributie binevenita la "starea fotografiei" de la noi... ;))

Vasile Gheorghe - 08 Sep 2009, ora 19:26
Interesant articol, nu numai prin continut ci si prin intrebarile, mereu la zi, despre ce este fotografia. Tehnic vorbind cam stim sau credem ca stim ca este fotografia. Ceea ce ne intereseaza de fapt este mirajul fotografiei...Acel miraj care ne da prilej de mirare sau de (in)suficienta. Eu cred cu nu proba Photoshop-ului ne va da raspunsul, pentru ca exceptiile, si arta in general, face apel la exceptii, ci raspunsul meditativ al "adevarului", al adevarului creatorului. Daca cineva se exprima mai bine cu ajutorul programelor de editare a imaginilor, nu are decat sa face ce vrea. Artistul este autonom in ceea ce face, numai sa nu pretinda ca el nu a manipulat "realitatea"...Toti fotografii manipuleaza, arta manipuleaza in tot ceea ce-si propune. Unde este intrebarea? Nu stiu daca spun bine dar de nuanta si fibra sufletului trebuie sa tinem cont. De ceea ce este in noi si nu de ceea ce lipseste. Si mai este un aspect important. Ma refer la orizontul cultural in care se naste si lucreaza artistul fotograf. Nu stiu cat de deplasat este sa aduci acasa "modalitati de reprezentare vizuala", de oriunde, de aiurea, si cat de util este sa descifrezi cu cazna noi resurse de limbaj plastic autohton, ceva de la noi de acasa, adica cuvinte noi cu litere vechi. Accesul la universalitate, la universalitatea artei, zic eu, il faci si prin laptele matern, prin felul de a fi al natiei tale. Nu poti fi "pragmatic american" cand nu poti si nici nu vrei sa fi altceva decat meditativ si ambigu. Cum poate fi o reprezentare plastica interesanta pentru un new-yorkez? Interesanta pentru capitala artei plastice contemporane. Cum altcumva decat prin identitate si apel la ceea ce se stie - bine sau prost nu conteaza - despre tine, adica despre tara ta. Prejudecatile circula si in lumea artelor, inclusiv cea fotografica. Toti practica fotografia dar putini afirma, ceva placut, ceva cu onania. Sa-mi fie iertata remarca.

Titus Muntean - 14 Sep 2009, ora 09:28
Demersul logic "prin deciziile sale (alegerea subiectului, incadratura, compozitie, expunere etc) fotograful modifica realitatea" = > "nici o fotografie nu e realitate pura" mi se pare in afara chestiunii, si pune din start discutia pe un traseu gresit. Problema nu e in ce masura a intervenit autorul in realitate (doar daca nu cumva discutam fotografia ca proba juridica, la tribunal) ci cu ce mijloace a facut-o. Daca prin inspiratia de moment, luand (uneori instantaneu) deciziile estetice mai sus pomenite, fotograful reuseste sa creeze o reflectare emotionanta a realitatii, atunci putem vorbim de fotografie. Daca a inregistrat, doar, realitatea pe un suport si ulterior a folosit "uneltele" oferite de computer ca sa emotioneze (recadrare, filtre, scoterea vacii inoportune din cadru etc), atunci mai degraba e un bun grafician. Mi se pare gresit exemplul "Balzac vs Exupery" - amandoi au folosit acelasi demers creativ, au stat la masa de lucru cu calimara in fata, indiferent de stilul in care au scris. Daca unul dintre ei s-ar fi folosit de un software sa genereze serii de cuvinte, atunci exemplul ar fi fost in cestiune. Pe ei ii diferenteaza doar stilul, nu si uneltele de lucru. Si in fotografie, cu mult inaintea Photoshopului, au existat stiluri diferite; Lewis Hine nu e la fel cu Brassai - dar nimeni nu le contesta apartenenta la aceeasi arta. Amandoi s-au folosit de mijloacele aparatului fotografic la fata locului si in mare masura in asta consta geniul lor. Playback-ul, in muzica, e un demers mincinos nu pentru ca vocea de pe banda n-ar fi a interpretului ci pentru ca el minte publicul mimand performanta "live". Daca respectivul s-ar aseza pe un scaun si ar propune salii auditia unei benzi din studio, ar fi foarte cinstit. Or, intre toate artele vizuale (bidimensionale) fotografia se hraneste din premisa (in mintea privitorului) ca ceea ce se vede a fost acolo, in fata aparatului. In fata fotografului. Care desigur a compus cadrul, a ales obiectivul, eventual a folosit filtre in fata lui, si astfel a reusit sa ne emotioneze. Daca ne derogam de la aceasta premisa, vorbim despre grafica. Uneori chiar minunata, dar grafica. Si B mic, dincolo de deplasarea spre alt gen al artei (in afara fotografiei) grav e ca de multe ori excesul de prelucrare camufleaza lipsa de valoare. Ca parere pur subiectiva, si mie mi se par scolaresti fotografiile "anexate" articolului. Si chiar daca a fost platita licenta la Adobe, ele tot nu sunt salvate.

Alibaba - 03 Oct 2010, ora 05:35
Interesanta abordare...

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   ieri, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 7 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 8 zile, la ora 13:46
Polaroid
redivivus? »

   de Dorian
   acum 12 zile, la ora 13:12

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127192 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate