Flash

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Asociatia "Bucurestiul meu drag"

Andrei Birsan in dialog cu Simion Buia

Homo homini lupus - acesta este Bucurestiul pe care il observ. Un spatiu mizer, cu oameni pe masura. Urati si plini de ura, lipsiti de cultura elementara, departe de civilizatia europeana, orgoliosi fara pereche si lipsiti de perspective, bucurestenii anilor 2000 sunt tintuiti intr-o societate infecta, precum in insectar. De fapt, toata provincia e Bucuresti. Multi oameni veniti de la munca campului, isi incearca norocul in capitala. Comportamentul lor ramane larvar. Preiau insa instinctele "orasenilor": lipsa de caracter, prefacatoria, lenea, strigatul pe strada, incruntarea. Nu e loc in care cineva sa-ti zambeasca, sa fie senin, ca in Occident. Nu e loc sa nu fi imprejmuit de tigani, manelisti, caini periculosi, indivizi certati cu igiena, de gunoaie stradale si umane. Aceasta stare se reflecta si in cladirile Bucurestiului. Neingrijite, fara flori in geam, nesfarsit de gri - ghettourile (unii le spun cartiere) din acest mic oras mare spun totul despre oamenii care le locuiesc. Descriu nefericirea si imensa lor frustrare. Dar si lenea nemarginita!


Exista insa si exceptii: oameni de arta, de inima si literatura, fotografi. Andrei Birsan, initiatorul Asociatiei "Bucurestiul meu drag" (www.orasul.ro), vede lucrurile usor diferit, insufletind o pleiada importanta de fotografi amatori de imortalizarea peisajelor bucurestene. O idee geniala si o actiune utila. Adrei Birsan, pentru mine, este omul zilei!



Asociatia_BMD_Logo.jpg


Simion Buia Cum de va este asa drag, Bucurestiul?
Andrei Birsan Dehh, il consider ca pe o ruda mai batrana care, desi e imbracata bine uneori sau neglijent alteori, eventual ursuza, e a noastra si ne e draga... Chiar daca arata execrabil, problema suntem noi, oamenii. Ce facem noi pentru Bucuresti? Intotdeauna cerem. Ce dam la schimb? Facem noi primul pas: ridicam o hartie de pe jos, dam cu matura? Nu. Noi nu facem nimic pentru Bucuresti dar vrem totul.


S.B. Care este conceptul asociatiei, care a fost punctul de pornire?
A.B. Cu fotografia am inceput in clasa a 8-a, cand am primit o carte foto pentru incepatori, era din colectia Caleidoscop, format mic. Aveam si eu un negativ de la fotografia de buletin si l-am copiat cu o lanterna pe hartie foto. Nu aveam decat revelator asa ca, nefixand-o, se innegrea imediat. Am citit cartea, am primit cadou un aparat foto Smena Simbol, mi-am facut din placaj un aparat de marit si... gata... aveam de toate.
De aici a inceput totul prin '79. Intotdeauna mi-a placut sa ma plimb prin Bucuresti. Tatal meu este "vinovat" pentru treaba asta pentru ca el nu e bucurestean. S-a nascut undeva prin Ardeal si a venit aici in anii '50, la 18 ani. Era curios din fire, si asa a ajuns sa colinde orasul cu mine. Nu totdeauna era o placere sa fotografiezi orasul, am avut mari probleme, mi s-a confiscat aparatul de trei ori. Odata, cand m-am dus la primarie sa-l recuperez au inceput sa ma interogheze pentru cine si de ce fac fotografii?! Am fugit de acolo, lasand aparatul. Cand faceam poze la Casa Poporului s-a intamplat la fel, a inceput cineva sa urle: "Face Poze! Face Poze!". Din pacate si acum poti avea probleme. Oamenii sunt needucati. Legea spune clar ca ai voie sa faci oriunde poze, mai putin unde exista marcaj cu "fotografiatul interzis". Suntem inapoiati. Bucurestiul nu e un oras turistic. In orase turistice vezi oameni cu aparatul in mana si te bucuri, pe cand la noi sunt foarte putini spre deloc. Noi am ramas viligenti ca pe vremuri... Sa revenim la grupul nostru. Peste 75% sunt sub 30 de ani si multi nu sunt din Bucuresti, pentru ca, hai sa recunoastem, aici au foarte multe oportunitati fata de provincia de unde vin. Au aparate de la 200 de lei pana la cele profesionale, de mii de euro. Pasionatii sunt in stare sa nu manance ca sa isi poata lua un aparat bun. La noi nu exista nicio interdictie. Poti sa vii cu tehnica de varf sau poti sa vii si fara aparat. Promovam cunoasterea Bucurestiului. Avantajul grupului este ca se si socializeaza; e un grup foarte placut de intelectuali. In plus poti face fara probleme fotografii in locuri asa-zis dubioase.



0_grupdinulazar.jpg


© Dinu Lazar



S.B. In Germania, de la un anumit numar in sus, trebuie anuntata deplasarea...
A.B. Nu stiu sa fie nevoie aici, si nici nu ma intereseaza, asta ar mai lipsi sa ceri aprobare sa te plimbi prin oras.


S.B. Spuneti-mi, va rog, cum s-a nascut Asociatia "Bucurestiul meu drag"?
A.B. Eram un grup de prieteni care faceam fotografii prin Bucuresti, dar ne-am gandit ca am avea mai multe avantaje daca am actiona legal: am putea interactiona cu autoritatile si cu alte firme. Si asa s-a format asociatia. Au fost trei membri fondatori: eu si inca doi prieteni: Lucia Raicu - profesor univeristar - si Mihai Constantin, un prieten din copilarie. Prima excursie foto a asociatiei a fost in 16 decembrie 2007, cu 16 oameni, la pasajul Basarab. Am facut aceeasi excursie dupa exact un an. Toate actiunile noastre le promovam prin internet.



0_alexandrudinuserban.jpg


© Alexandru-Dinu Serban



S.B. Cati membri activi aveti in prezent?
A.B. In 2009 au participat activ cam 250 de membri . Activi ii consider pe cei care in urma excursiilor trimit fotografii pe www.orasul.ro, participa la expozitii. De obicei cam 30-40% dintre participanti trimiti fotografii pentru postat, numarul celor care vin in excursii este mult mai mare.


S.B. Aveti un proiect genial: de a lua o imagine veche, reprezentand Bucurestiul de altadata, si de a o "reface", fotografiind pe cat posibil acelasi obiect din aceeasi perspectiva, dar contemporana?
A.B. Intotdeauna a existat o atractie pentru acest lucru: "then and now". Noi facem acest proiect impreuna cu Muzeul Municipiului Bucuresti, care ne-a furnizat fotografii vechi. Suntem la a doua expozitie de acest gen. Este tipul de expozitie care intereseaza pe majoritatea celor care au cunoscut acele locuri. La prima expozitie am fost surprins de interesul bucurestenilor, pur si simplu era coada in fata muzeului. Expozitia este ca orice produs: daca vrei sa se cumpere trebuie sa-l promovezi, sa-l expui in locuri cu vad.



0_andreibirsan.jpg


© Andrei Birsan



S.B. Cum vedeti continuarea acestui proiect?
A.B. Vrem sa facem o monografie foto a Bucurestiului zilelor noastre, cu toate aspectele vietii orasului, incepand de la micii mestesugari pe cale de disparitie pana la revelioane organizate de primarii, cu viata bucuresteana.


S.B. Oamenii trebuie sa se inscrie in asociatie daca doresc sa ia parte la acest proiect?
A.B. Da, s-au grupat cate 4-5 pe un proiect cu o anumita tematica: administratia strazilor, comertul, comunitatile... Acest gen de proiecte se termina de obicei cu o expozitie foto. Doua dintre ele au fost terminate deja: Muzeul Aviatiei si Foisorul de Foc finalizate cu expozitii foto la statia de metrou Dristor 1.



0_andreicimpeanu.jpg


© Andrei Cimpeanu



S.B. Ce parteneri aveti?
A.B. Cei mai importanti parteneri pentru noi sunt membrii asociatiei. Munca neretribuita dar facuta cu dragoste, cu suflet. Am putea face un reportaj numai despre organizarea unei expozitii. Nu se prea intelege munca din spatele organizarii unei expozitii, pe sponsori ii intereseaza produsul final, sa fie cat mai cu "mot", cat mai vizibili, poate chiar mai mult decat tine. De fapt eu sunt vinovat, nu stiu sa vand la adevarata valoare activitatile asociatiei. Trebuie sa ma schimb, altfel asociatia va avea de suferit, nu va mai evolua. Asa cum spunea cineva: noi stricam piata expozitiilor, reusim cu bani putini sa facem expozitii de succes. Banii or fi putini, dar munca din spate este mare. Sa revin la sponsori: Metrorex si Muzeul Municipiului Bucuresti sunt cei mai importanti pentru noi, ne-au ajutat si cei de la ICR Praga si comunitatea romanilor din Berlin. Din domeniul foto: Nikon, Epson si magazinul Foto Hobby. Ca parteneri media ii avem pe cei de la TVR Cultural, Radio Romania Cultural si Radio Romania International. Designul materialelor a fost facut de Doc Comm si Sferik Studio. Pentru un print de calitate conteaza foarte mult calificarea operatorul utilajului, am avut expozitii tiparite pe cele mai sofisticate si scumpe materiale, din pacate la o calitate mediocra din cauza tiparirii. Degeaba ai pe mana o supertehnologie, daca nu stii sa o folosesti rezulta produse proaste. Aviz "amatorilor", la propriu si la figurat, mai ales a celor care sunt raspunzatori de marile firme din domeniul printului fotografic!


S.B. V-ati gandit sa scoateti o carte cu imagini si text?
A.B. Da, tiparul ramane tipar, chiar incurajam tiparirea fotografiilor, fiecare sa-si faca un portofoliu tiparit. Vom face monografia foto a Bucurestiului, va fi ceva grandios.



0_andreivocurek.jpg


© Andrei Vocurek



S.B. Asociatia se numeste "Bucurestiul meu drag", dar am vazut ca ati organizat excursii si in Bulgaria, Turcia... Extrapolati putin?
A.B. Am luat cateva "vacante" prin tara: Iasi, Slanic Prahova, Tragoviste si in afara tarii: Ruse si Istanbul. Eu, ca bucurestean si ca roman, consider Istanbulul un oras care a avut o influenta covarsitoare asupra Bucurestiului si a tarilor romane. Sute de ani "domnitorii" veneau de la Istanbul, multe obiceiuri actuale au ramas din acele vremuri (si mai bune si mai rele). Eu cred ca suntem prieteni cu turcii, in timpul razboiului de independenta prizonierii turci erau primiti cu simpatie si onoare de catre bucuresteni. Din pacate nu vom reusi niciodata sa depasim Istanbulul. Este un adevarat oras turistic, stie sa se promoveze si au ce arata!


S.B. Dar cu banii cum va descurcati?
A.B. Greu, de obicei din sponsorizari acoperim cheltuielile cu materialele si cand nu avem sponsorizari fiecare isi plateste contributia la actiunea respectiva. Am avut o campanie "2%". Sper sa se fi strans pentru un sit nou.



0_claudiugilmeanu.jpg


© Claudiu Gilmeanu



S.B. Ce mesaj doriti sa oferiti cititorilor prin acest material?
A.B. Despre Bucuresti: sa fie mult mai deschisi, sa tina mai mult la Bucuresti, sa ridice ochii si sa incerce sa-i gaseasca frumusetea, sa se gandeasca la ce pot face ei pentru oras, nu numai la ce poate face el pentru noi. Despre fotografie: incercati sa fiti unici, sa va gasiti un stil propriu si mai ales sa fiti mai toleranti. Din pacate tot mai des apar dispute intre fotografi, dispute sterpe izvorate din frustrari si invidii.


S.B. Din ce domenii vin membrii asociatiei?
A.B. Cativa sunt fotografi profesionisti, restul vin din informatica, design, banci, asigurari, televiziune, din orice domeniu, pentru ca digitalul a facut fotografia mult mai prietenoasa. Ma bucur foarte mult, si sunt mandru ca domnii Dinu Lazar, Andrei Pandele, Mircea Radu si Vlad Petreanu participa la actiunile noastre. Sper sa ni se alature si Simion Buia, ca si el e bucurestean!



0_cristiivan.jpg


© Cristi Ivan



S.B. Cu placere, multumesc. In excursiile acestea pe care le organizati, fotografii amatori si invata, sau mai mult socializeaza?
A.B. In cazul actiunilor noastre socializarea si invatarea se intrepatrund. Nu poti invata daca nu socializezi. Imi place ca cei mai bine dotati cu aparate sau cunostinte despre fotografie nu-i trateaza cu dispret pe ceilalti. Cred ca sunt rare intrebarile la care nu se poate raspunde in cadrul grupului.


S.B. Cum traiesc acesti oameni fotografia: ca o pasiune, ca o umplere a timpului liber...?
A.B. Amandoua, plus castigarea existentei. De cand functionam sunt multi cei care s-au dedicat imbunatatirii fotografiilor proprii, unii chiar spectaculos.



0_cristinyaguly.jpg


© Cristi Nyaguly



S.B. Daca cineva din cu totul alt domeniu decat al fotografului profesionist ar dori sa "sara gardul" si sa treaca in acest domeniu, ce-i recomandati?
A.B. Sunt unii care au incercat, dar este foarte, foarte greu sa izbutesti, pentru ca investesti in aparatura, in cursuri - si nu prea merge treaba in zilele noastre cu fotografia profesionala. Recomand sa fie extrem de precauti.


S.B. Va multumesc pentru interviu, domnule Andrei Birsan.

 



 


Simion Buia
www.simionbuia.ro
Septembrie, 2009
© Foto-Magazin.ro

 

Bookmark and Share

Comentarii:

Andrei Dinu - 28 Sep 2009, ora 17:50
Felicitari Asociatia pentru ceea ce face! Le doresc incaltari cat mai trainice si cat mai mult timp liber pentru pasiunea lor! Domnule Buia, daca nota de inceput va apartine, de ce stati pe aici prin asa mizerie de loc? Eu inteleg ideea de baza a articolului, dar nu cred ca sunteti persoana cea mai in masura sa faca o descriere chiar si succinta a Bucurestiului si a locuitorilor sai. Nici mie nu imi plac multe in acest oras dar traiesc cu convinderea ca plusurile sunt mult mai numeroase decait minusurile. Tonul pe care il folositi in descriere nu face decat sa evidentieze o aroganta nu foarte bine mascata si pe mine unul ma deranjeaza ce ati spus acolo desi nu fac parte din nici una din categoriile/etniile enuntate. Nu ne ridicam la standardele tarii ce v-a adoptat dar nici nu inteleg de ce atata ura si energie negativa. Va recomand sa sa incercati sa vedeti si jumatatea plina a paharului pentru ca vazand-o si pormovand-o numia pe cea negativa nu face decat sa va otraveasca sufletul, si cred ca nimeni nu isi doreste sa vada fotografiile unui fotograf nihilist. Ca sa scurtez, nu pot decat sa va spun ca nu observati bine sau nu vreti sa observati bine. Sau poate observati doar locurile prin care va desfasurati activitatea. Eu cred ca tocmai infatuarea si aroganta ne lipseste. Bine ca sunt alte persoane care o au din plin...

Simion Buia - 28 Sep 2009, ora 19:27
Stimate domnule Dinu, descrierea cu Bucurestiul nu e a mea, evident. Eu iubesc orasul Bucuresti. Ma bucur ca aici se organizeaza excelentul Festival international George Enescu, la care merg cu nespusa placere! Tot in el aflu oameni deschisi la minte si la suflet, precum cel intervievat. Multe dintre prietenele mele sunt bucurestence.Dar, stiti, din cand in cand ies pe strada si ma inspaimant. Studioul meu foto, in care traiesc cand sunt in Bucuresti, e ultracentral. Seara ies la teatru, pe jos, dar pana acolo ma mananca cainii, gropile, mizeria, aerul infect, gunoaiele de pe strada, taximetristii nespalati, ecourile manelelor din apartamente, incruntarea pietonilor, lipsa zebrei, denivelarile din asfalt, tiganii cersetori, umilinta care trebuie indurata de un om aflat in acest orasel. Si mai fac un lucru interzis: deschid televizorul. Cu exceptia TVR Cultural, totul e un cosmar. Imi pare rau ca va par arogant, dar nu sunt patriot. Ci un om care traieste in Germania, civilizat si onest, iar cand vine in Romania doreste sa beneficieze macar de 1% din confortul nemtesc. Daca va deranjeaza imi cer scuze. Dar nu pot intelege cum puteti trai asa, fara sa strigati la cer dupa ajutor?! Cum puteti?

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   azi, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 2 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 6 zile, la ora 20:06
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 7 zile, la ora 13:46
Polaroid
redivivus? »

   de Dorian
   acum 11 zile, la ora 13:12

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127192 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate