Foto Pro

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Andrei Pungovschi, fotojurnalist

Andrei Pungovschi este unul dintre putinii fotojurnalisti din Romania care la ora asta au deja o diploma de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti. Nu stiu ce intentii are Andrei in cariera de fotojurnalist, o sa aflam poate mai jos din convorbirea noastra, dar in mod sigur ii place scoala. Dupa 5 ani de studentie ca jurnalist, a considerat necesar sa-si continue studiile si in strainatate. Si nu la orice facultate de specialitate, ci la una dintre cele mai prestigioase din Statele Unite!
Facultatea de Jurnalism din Missouri ofera cursuri de Master of Arts (MA) in fotojurnalism si este cunoscuta in lume ca promotoarea unui concurs dedicat fotojurnalistilor [POYi - Picture of the Year International]. In fiecare an, cei mai buni fotojurnalisti din America si din Lume, incepand cu studenti si terminand cu profesionisti cu multi ani de vechime in profesie, concureaza pt. titluri in acest concurs. Cat de mult inseamna castigarea unei categorii in acest concurs? Este probabil cel mai important punct de referinta in cariera unui fotojurnalist (alaturi de premiile Pulitzer si World Press Photo) si poate duce la avansari rapide in cariera care altfel ar dura multi ani.


Interviul a fost realizat in iunie 2007. Intre timp, Andrei Pungovschi a revenit in tara. Am considerat totusi interesant sa publicam interviul in varianta originala pentru a pune in evidenta anumite experiente specifice perioadei respective.


Dar sa lasam cuvintele de lauda tangentiala si sa-l ascultam pe Andrei, sa ne povesteasca ce face de fapt...


Ara Ghemigian - Cine esti tu, Andrei Pungovschi? De unde vii, cum si cand ai inceput sa faci fotografie, ce te-a facut sa alegi fotojurnalismul ca profesie?
Andrei Pungovschi - Mi-e greu sa raspund la prima intrebare. E greu sa ma definesc. E mai usor sa raspund la celelalte :).
Sunt din Vatra Dornei, am facut facultatea in Bucuresti, mai precis Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti. In timpul facultatii am colaborat ca reporter, pe ici, pe colo. Dupa ce am terminat anul al doilea, am avut o bursa de la Fundatia Soros cu care am ajuns prima data in Statele Unite, la University of Montana, unde am studiat, in principal, televiziune si radio. In Montana am primit primul meu aparat foto, un Canon Rebel XT pe film. Acolo am prins "microbul".
Acasa am cautat disperat cursuri de fotografie. De fapt, nu de fotografie, ci de fotojurnalism. Mare lucru n-am gasit, asa ca am rasfoit internetul o vreme. In 2004, in ultimul semestru de facultate, am facut un curs de fotojurnalism la Centrul pentru Jurnalism Independent, predat de Bogdan Cristel de la Reuters. Dupa curs, mi-a fost foarte clar ca asta vreau sa fac. Am incropit un portofoliu si am avut noroc de Edi Enea, care m-a luat colaborator la Mediafax. Edi m-a recomandat apoi la Ziarul Financiar, care tocmai ramasese fara fotograf. Dupa sase luni, am renuntat la ZF si am venit la Mediafax ca fotograf angajat.


AG - Poti sa-mi spui pe scurt ce inseamna bursa Fulbright, si cum poti deveni bursier?
AP - In timp ce lucram la Mediafax, mi-am depus dosarul la Comisia Fulbright, pentru o bursa Fulbright Junior. Sistemul e destul de simplu. Depui dosarul, cu recomandari, eseuri etc. Dupa ce treci de selectia dosarelor, dai un interviu, apoi afli daca esti acceptat. Apoi dai testele Toefl si GRE. Au cam 10-15 burse pe an pentru Romania. Dupa aceea, spui la ce universitati ai prefera sa ajungi si Fulbright depune dosarul tau la birourile de admitere ale facultatilor respective. In functie de dosar si scorurile de la teste, universitatile decid daca te accepta si daca te ajuta financiar. In cazul meu, spre exemplu, University of Missouri mi-a anulat taxa de scolarizare, ceea ce inseamna ca Fulbright a avut de platit doar o parte din cat ar fi platit in mod obisnuit. In caz ca universitatea nu contribuie cu nimic, Fulbright iti acopera scolarizarea si iti da o suma, lunar, pentru cheltuieli (cazare, masa etc.)


AG - Odata ajuns in Statele Unite, a fost greu sa te adaptezi la modul de viata american? Cum distantele sunt mari in SUA, iar autobuzele rare, cum rezolvi problema transportului? Ce te-a socat mai mult la primul contact cu cultura americana?
AP - Nu stiu cat de bine m-am adaptat. Aici nu prea pot sa spun aceleasi bancuri ca acasa, pentru ca m-ar deporta. In rest, e bine. E chiar foarte bine, oamenii sunt relaxati. In 6-7 luni, mi s-a intamplat foarte rar sa intalnesc o persoana care sa nu accepte sa fie fotografiata.
Transportul in comun este egal cu zero in orasele mici. Ceea ce e foarte trist pentru un fotograf fara masina. Spre sfarsitul anului trecut am primit de la cineva o masina veche si cam obosita, pe care am reparat-o.


AG - Cum ai fost primit de colegi si profesori la Universitate? Au auzit pana atunci de Romania? Sau inca cred ca Budapesta este capitala Romaniei?
AP - Am fost primit la fel ca oricare altul. Profesorii sunt fotojurnalisti experimentati si cred ca sunt putini fotografi experimentati care sa nu fi auzit de Romania. E drept ca unii dintre colegi nu stiu prea multe despre Bucuresti. Nu ma mira.


AG - Ce ti se pare deosebit in sistemul de invatamant American, fata de cel din tara la nivel de universitate? Desigur, specific la domeniul pe care il abordezi, fotojurnalistica.
AP - E foarte simplu. Diferenta e de la cer la pamant. In primul rand, profesorii de jurnalism / fotojurnalism de aici nu sunt profesori de cariera, ci jurnalisti de cariera care, cand ajung la varsta la care considera ca trebuie sa se retraga, se indreapta catre universitati.
Alta diferenta ar fi ca aici aproape totul e practic. La sfarsitul facultatii, oricare student are experienta unui an in redactie (universitatea are un ziar - care e unul din cele doua ziare locale, cateva reviste, o televiziune si un post de radio), cu tot ce presupune ea: stress, deadline, presiune, competitivitate. De aceea, studentii de aici nu o sa fie niciodata derutati cand o sa intre in redactia unui ziar.
Acasa, problema este ca nu exista cursuri de fotojurnalism in sistemul de invatamant romanesc. Excludem Centrul pentru Jurnalism Independent, singurul care misca ceva in domeniul asta, deoarece nu apartine de ministerul educatiei. Sunt multe facultati de jurnalism in Romania care pretind ca au cursuri foto. E o gluma! Sigur, am facut si eu in anul I de facultate un curs care se numea Initiere in fotojurnalism. N-are nici o legatura cu fotojurnalismul. Am invatat ce e diafragma, timpul de expunere, cum se developeaza un film si, la final, am facut cu totii cate un portret de grup. Poate lucrurile s-au schimbat fata de acum 7 ani cand am facut eu cursul ala. M-ar mira... In primul rand, ar trebui ca decanii facultatilor respective sa accepte ca fotojurnalismul reprezinta o meserie aparte in cadul industriei, nu un accesoriu tehnic al reporterului. Din pacate, mai e cale lunga pana la asa o emancipare in catedrele si programele scolilor romanesti de jurnalism.


AG - Citind blogul tau, si din ce spui mai sus, inteleg ca mare parte din cursurile tale au o componenta practica, in care esti pus efectiv sa rezolvi anumite probleme de fotoreportaj. Poti sa-mi dai cateva detalii privind aceste cursuri?
AP - Cea mai mare parte a cursurilor pe care le fac sunt practice. Spre exemplu, in semestrul asta, fac trei cursuri: Staff Photojournalism, Electronic Photojournalism si Picture Story.
Staff e un curs in cadrul caruia lucrez la ziarul local. Suntem 14 studenti in curs. Noi suntem fotografii ziarului "The Missourian", pe perioada Ianuarie - Mai 2007. Fiecare student trebuie sa lucreze doua ture a cate 6 - 8 ore pe saptamana. Asta presupune ca acoperim tot ce ar acoperi un fotograf de la un ziar obisnuit. Una dintre diferentele uriase dintre ziarele de acasa si Missourian este ca aici fotografii sunt incurajati si aproape obligati sa vina cu ideile lor. Adica, daca am pe sumar un eveniment la ora 7, iar orarul zice ca lucrez de la 3 la 9, editorii n-o sa ma lase sa joc Solitaire de la 3 la 6:30, ci o sa ma puna sa vin cu idei, subiecte, sa ma documentez pentru vreun eventual reportaj etc.
EPJ este un curs in care invatam cum sa facem un site, cum sa lucram cu Html si Flash, cat mai aplicat la fotografie. E, in mare, un curs la sfarsitul caruia fiecare student ar trebui sa fie in stare sa isi prezinte online portofoliul intr-un mod cat mai eficient (site care sa se incarce repede, sa fie usor de navigat etc.).
Picture Story este cel mai important curs din programul de fotojurnalism de aici. Este un curs despre fotoreportaj si eseu fotografic (multi le confunda, din pacate). Cinci luni, studentii lucreaza pe doua proiecte, unul de grup si unul individual. E ca un workshop de cinci luni. Am avut norocul sa fac cursul asta cu David Rees, seful departamentului foto de aici. Este un profesor fantastic, o sursa de inspiratie pentru mine.
Exista si cursuri care se ocupa de partea tehnica a fotojurnalismului, de la expunere, temperatura de culoare, pana la blitz si lumina de studio. Prefer sa nu intru in detalii, pentru ca o mare parte din continutul cursurilor tehnice poate fi gasit online.


Bookmark and Share


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Montura Fuji X »
   de Avram
   acum 5 zile, la ora 09:38
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   acum 6 zile, la ora 11:49
Bancuri cu si
despre fotografi »

   de Dorian
   acum 7 zile, la ora 08:21
Zvonuri despre
obiective »

   de Avram
   acum 11 zile, la ora 19:28
Rumoare la Nikon »
   de Dorian
   acum 11 zile, la ora 10:10

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127066 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate