Foto tehnica

Cauta in Foto-Magazin:


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Introducere in imprimarea fotografiilor

 

Marcel Eremia in dialog cu Simion Buia

 

Simion Buia: Domnule Marcel Eremia, firma dumneavoastra, AME design nu are concurenta in Romania! Sunteti singurul care ofera printarea fotografiilor pe o suprafata si la o calitate de exceptie, utilizand sistemul Lambda. As dori sa fac mai cunoscut acest proces tehnologic in comparatie cu sistemul de print inkjet utilizat de imprimantele: Canon, Epson, HP. Care sunt avantajele, dezavantajele, costurile, calitatea, marimea, rezolutia, timpul de executie?

 

Marcel_Eremia_AMEDesign.jpg

Marcel Eremia

 

Marcel Eremia: Intr-adevar avem singurul echipament Durst Lambda din tara si pe langa mandria afisata, incercam (si conform feed-back-ului clientilor nostrii, de cele mai multe ori se pare ca si reusim) sa aducem la nivel inalt si calitatea relatiei cu clientii nostri si a serviciilor oferite de noi in general. Pentru ca lipsa de concurenta a calitatii printarii in Romania nu duce automat la o lipsa a concurentei in domeniul printing-ului de mari dimensiuni si mari rezolutii din tara noastra. Iar aceasta problema, este de fapt o sinteza a intrebarii Dvs.

Mai intai as face o scurta descriere a tehnologiei foto, care de fapt este mai cunoscuta de fotografi decat s-ar parea. Si as incepe cu zona din care provine acest echipament. Este vorba de procesul traditional de obtinere a fotografiilor, prin expunere cu lumina a unor materiale fotosensibile si developare lor ulterioara, intr-un proces chimic, numit de specialisti proces RA4. Exact asa cum se realizeaza fotografiile de la minilaboratoarele foto. Totusi, fata de minilaboratoare exista cateva diferente de ordin tehnic semnificative, constand in primul rand din latimea de 127 cm a rolei cu care se lucreaza. Lungimea printului este data doar de lungimea rolei. De exemplu, un fotograf ar putea avea o fotografie reala, dintr-o singura bucata, de 1,27 m x 5 m. Am folosit termenul de "fotografie reala" si nu de print "fotografic" pentru ca termenul "fotografic" s-a demonetizat din cauza departamentelor de marketing ale firmelor producatoare de echipamente de printare inkjet care, dornice de vanzari cu orice pret, au folosit inadecvat acest termen (cateodata si cu termeni derivati, ex. fotorealistic), utilizandu-l chiar si pentru imprimante pentru outdoor, acolo unde rezolutia necesara a printului este mica si foarte mica. Chiar si producatorii de suport media au folosit acest termen pentru a comercializa mai bine hartiiile pentru print inkjet.

O alta diferenta semnificativa fata de minilaboratoare foto l-ar constitui precizia optica (de exemplu in echipamentul Lambda sursa de lumina este data de laseri in loc de LED-uri) cat si partea mecanica implicata, datorita necesitatii unei printarii constante si de precizie pe intrega suprafata a rolei. Toate aceste caracteristici duc insa la o crestere a costului de productie in comparatie cu fotografiile de mai mici dimensiuni, astfel incat fiecare echipament (laboratorul foto Lambda respectiv cele din minilaboratoare) se adreseaza evident unor piete diferite date de dimensiunile de printare ale fotografiilor. La noi formatele mai rentabile pentru client sunt cele mai mari decat un A4.

Continuand comparatia cu tehnnologia inkjet, lucrurile se schimba radical, deoarece este vorba de cu totul si cu totul altceva. Dar mai intai cate ceva si despre aceasta tehnologie pentru a le putea compara in cunostiinta de cauza. In functie de tipul cernelii, in principiu exista doua categorii de cerneluri numite "dye-base" si "pigment-base". Diferenta intre ele este esentiala si genereaza o serie de caracteristici specifice. In primul caz, colorantul este dizolvat intr-un solvent (de exemplu apa) pana la un nivel molecular iar in cel de-al doilea caz, pigmentul este o particula mult mai mare, nedizolvabila, aflata in suspensie intr-un lichid. In functie de modul de "aruncare" a picaturii de cerneala, exista in principiu doua tehnici:
- tehnica piezo: prin aplicarea unei tensiuni alternative pe capetele unui cristal care vibreaza si proiecteaza picaturi infime de cerneala) si
- tehnica termica (prin incalzirea rapida anui element acesta preia rolul "aruncator" de picaturi de cerneala).

In continuare ma voi referi doar la aceste categorii de imprimante datorita raspandirii pe scara larga a acestor modele. La inceput echipamentele de printare majoritatea cernelurilor erau tip "dyebase", datorita unei usurinte mai mari de fabricare si datorita faptului ca printurile obtinute cu aceasta cerneala aveau un aspect calitativ superior, fata de cele obtinute cu cerneluri pe baza de pigment. Insa de-a lungul timpul s-a dovedit ca printurile realizate cu acest tip de cerneala nu rezista in timp, punand mari probleme de stabilitate a culorilor. Astfel, exista recomandarea pentru cei care doreau sa-si creeze propriile profile de culoare pentru cerneala + hartia folosite, sa astepte cca 24 de ore pentru o stabilizare a culorilor (nuante, densitati). Insa, pentru anumite cerneluri, in combinatie cu unele hartii, chiar si dupa 2 saptamani tot apareau variatii de culoare ceea le facea total improprii pentru aplicatii ca probe de culoare, etc. Mai mult, cernelurile pe baza de apa obligau utilizatorul sa aplice tot felul de acoperiri de protectie, chiar si un deget transpirat putand sa manjeasca printul respectiv, prin dizolvarea colorantului.

In schimb, fotografiile realizate in tehnologie fotochimica, care trec prin chimicale lichide si apa de spalare, sunt foarte rezistente in aceste medii. Datorita nevoii ca printurile sa reziste cat mai mult timp, in diverse situatii de expunere, s-au dezvoltat metode de studiere a comportamentului in timp a printurilor realizate in diverse tehnologii, urmarindu-se 5 criterii de baza: rezistenta la lumina, rezistenta la factori poluanti (in principal ozonul), rezistenta la umiditate crescuta, rezistenta la apa si rezistenta in conditii de depozitare pentru perioade lungi de timp (sau mai des folosit este conceptul de arhivare).

Adaugand la dezavantajele cernelurilor "dye-base" si problema printarii pe hartie mata, lucru extrem de greu de realizat cu acest tip de cerneala, companiile au extins si dezvoltat echipamentele de printare cu cerneala de baza de pigment, astfel incat astazi gasim aproape exclusiv imprimante numai cu acest tip de cerneala. In ultimii ani s-au facut progrese semnificative in domeniul cernelurilor cu pigment si al mediilor de printare folosite astfel incat marile diferente de calitate si caracteristici intre fotografiile realizate traditional si cele pe inkjet s-au redus semificativ.

Tinand cont de variabilitatea mare a rezultatelor ce pot exista in tehnologia inkjet, depinzand de suportul de printare, de cerneala utilizata si nu in ultimul rand de modul de printare ales al echipamentului, comparatia cu tehnologia fotografica trebuie facuta prin includerea in discutie doar a categoriei de echipamente performante, setate pe modul de printare cel mai performat (in cea fotografica nu exista decat un singur mod de "printare"), precum si in cazul utilizarii materialelor recomandate de producatorul echipamentului. Altfel comparatia intre cele doua tehnologii isi pierde din semnificatie si obiectivitate.

Avantajul major indiscutabil al tehnologiei inkjet este faptul ca este aproape independenta de suportul de printare. Putem gasi o variabilitate extrem de mare ale suporturilor de printare, satisfacand dorinta aproape oricarui fotograf. Desi, din pacate, aceasta variatie atat de mare de suporturi poate pune in dificultate pe cel care-si printeaza acasa sau chiar unor firme datorita necesitatii existentei profilelor de culoare specifice fiecarei perechi suport-cerneala. Dar asupra acestui aspect voi reveni. In tehnologia traditionala foto, deoarece se utilizeaza materiale fotosensibile (care vor fi expuse si apoi developate), din considerente evidente s-au redus tipurile de materiale folosite la urmatoarele:
- hartie mata (cea mai folosita de fotografi, excelenta pentru situatia in care iluminarea ar produce reflexii nedorite),
- hartie lucioasa (excelenta pentru culori foarte vii, contraste mari, practic suprafata ei are aspectul unei placi de sticla),
- hartie metalica (metalizeaza culorile, foarte potrivita pentru subiecte care contin metal, de ex. ceasuri, bijuterii, masini, dar chiar si peisaje, rezultand niste culori fantastice, ireale),
- hartie flex (foarte rezistenta din punct de vedere mecanic, folosita in special in sisteme de prezentare de tip roll-up, care intind materialul si ar putea sa-l rupa) si
- filmul de caseta luminoasa, renumitul duratrans, excelent din punct de vedere al densitatii culorilor obtinute, caracteristica atat de necesara la sistemele cu iluminare din spatele printului.

Comparand cele doua tehnologii din punct de vedere al persistentei culorilor in timp, considerand cele 5 criterii mai sus amintite, avem din punct de vedere al:
- expunerii la lumina: ambele tehnologii au ca rezultat o persistenta mare a culorilor in urma expunerii indelungate la lumina, iar cu anumite cerneluri si suporturi media s-au constatat chiar termene ce le depasesc pe cele realizate in varianta fotochimica (evident este vorba doar de cernelurile pe baza de pigment);
- expunerii la ozon: din acest punct de vedere fotografiile realizate traditional se deosebesc net de celelalte tehnologii deoarece sunt aproape insensibile la acest factor de poluare care din pacate este tot mai des intalnit in casa, la servici, fiind generate de tot felul de aparate (de exemplu aparatele de climatizare). Ozonul este puternic oxidant pentru cerneluri, diminuand practic, datorita conditiilor reale de mediu, persistenta culorilor in timp.
- expunerii la umiditate mare si la apa: si aici avem avantajul printului fotochimic insa si cele pe baza de pigment au o rezistenta foarte buna. Cele de tip "dye-base" nu sunt potrivite unor astfel de medii.

Aparent, in cele mai multe medii de expunere a fotografiilor nu ar trebui sa existe astfel de probleme insa, sa nu uitam ca sunt cazuri in care inramam si punem un geam in fata printului creand astfel premizele dezvoltarii unui microclimat, cu efect asupra persistentei culorilor in conditii de stocare: in cazul tehnologiei inkjet totul depinde de suportul media existand o variabilitate foarte mare a perioadei de stocare fara ca pericolul cel mai mare (ingalbenirea hartiei) sa nu-si faca simtit efectul, de la perioade mai scurte de timp la perioade foarte indelungate de timp. La fotografiile traditionale s-a ajuns la o perioada (testata cu tehnici de accelerare a efectelor in timp) a durabilitatii de peste 200 de ani.

Referitor la calitatea si aspectul printului, comparand cel mai bun print realizat pe inkjet (desi satisface foarte multi utilizatori) inca exista diferente, uneori evidente, iar acest lucru se datoreaza in primul rand tehnicii folosite. In cea traditionala, se remarca aceea caracteristica numita "ton continuu" care inseamna ca printarea propriu-zisa se face fara punct de raster. Pur si simplu nu exista. Pixelul dintr-un fisier dat este reprodus exact, la aceea marime din fisier iar culoarea lui se obtine prin suprapunerea printr-un sistem optic intr-o singura raza a celor trei laseri RGB, avand intensitati diferite in functie de valoarea RGB a pixelului din fisier. Rezolutia aparenta a unei astfel de imagini este de 4000 dpi, chiar daca rezolutia nativa de printare nu este decat 200 dpi! Este un avantaj enorm faptul ca nu este necesara o rezolutie mare a fisierului pentru a obtine printuri foarte mari si de foarte buna calitate. Majoritatea covarsitoare a clientilor au fost uimiti sa vada cum arata un print realizat in tehnologie fotografica Lambda, avand dimensiunile de 1 m x 1,5 m si realizat cu un fisier dintr-o camera de 4 Mp.

In cazul tehnologiei inkjet, fiecare pixel este reprodus de o "matrice" de semitonuri, alcatuita din puncte de tipar, care practic "fragmenteaza" fiecare pixel. Marimea "matricei", a punctului de tipar, si a logicii de realizare a semitonurilor din fiecare matrice sunt esentiale pentru calitatea si aspectul final al printului inkjet. Evident ca totul este dependent de calitatea cernelii si a suportului de imprimare, acesta fiind optimizat pentru ansamblu echipament de printare, cerneala si suport de imprimare. Aceasta complexitate are insa pretul ei si de aceea sa nu ne miram ca nu obtinem rezultate bune cu cea mai ieftina imprimanta sau cu cel mai ieftin suport de hartie sau folosind o cerneala care nu este originala.

Legat de acest ultim aspect, cel al preturilor, este inevitabil sa nu ating acest subiect sensibil, prin apelarea la o anumita corectitudine din partea producatorilor de astfel de echipamente, pentru a furniza informatii corecte celor care ar dori sa le achizitioneze, referitor la costurile reale ce le vor avea utilizatorii, in special cu cerneala. Pentru ca un grad de acoperire de 90% cum este specificat in multe documente este total nerealist si mai ales ca acest procent nu inseamna acoperire 90% din fiecare din cele 4 culori (asta in cazul in care nu sunt mai multe) ci doar suma lor. Este suficient sa existe un pic de negru mai mult intr-o fotografie si depasim lejer 200% suma procentelor de culoare. Este doar un sfat, pentru ca un client frustrat (si sunt pline forumurile de ei) cu certitudine nu le va aduce clienti mai multi.

Deci daca luam situatia reala a costurilor celor doua tehnologii si vom folosi materiale de calitate originale, vom observa ca tehnologia foto este mai ieftina. Costurile sunt date insa si de echipamente si de amortizarea lor si mai ales de scopul pentru care au fost gandite si adresate. Astfel, pentru fotografii in tiraj mic si cu dimensiuni mici, ideala este imprimanta de acasa sau un minilaborator performant. Pentru cazul unui tiraj mare (nu neaparat din aceiasi imagine) si dimensiuni mici recomandabil este un minilaborator de calitate. Pentru un tiraj mic sau mare dar de dimensiuni mari, ideal este laboratorul foto de mari dimensiuni sau o imprimanta de mari dimensiuni inkjet daca suportul de imprimare nu se regaseste in gama de materiale fotosensibile. Recomandarile de mai sus sunt strict valabile pentru cazul in care fotograful doreste o calitate maxima.

Ar mai fi de comparat dupa un criteriu si anume asa numitul "gamut" de culoare, mai exact numarul de nuante diferite ce pot fi reproduse de fiecare tehnologie in parte. Aici trebuie mentionat faptul ca echipamentele inkjet au facut progrese importante prin adaugarea unor culori suplimentare (de exemplu Cyan light, Magenta light, etc) acest fapt ducand (evident cu cresterea unor costuri de printare) la marirea numarului de nuante reproduse. In cazul tehnologiei foto Lambda trebuie mentionat faptul ca sursa de lumina este formata din trei laseri RGB, avand astfel o gama de culori extrem de bine definita si o constanta foarte buna a reproducerilor de culori si mai ales foarte uniforma in gama de culori reprodusa. Ar mai trebui amintit ca tehnologia fotografica este singura tehnologie de imprimare real RGB. Toate celelalte tehnologii sunt CMYK, chiar daca accepta fisiere RGB iar driverul se ocupa de conversia in CMYK. Acest fapt este un avantaj evident in favoarea tehnologiei fotografice fiind cunoscute problemele de conversie din RGB in CMYK, in special in generarea negrului.

Referitor la termenul de executie, acesta este net in avantajul laboratorului fotografic, deoarece echipamentul nostru are o viteza de imprimare (va reamintesc ca nu are decat un singur mod de "printare") de peste 45mp/ora, adica departe de cea mai performanta imprimanta inkjet de mare rezolutie. Insa acest aspect se detaseaza ca avantaj net pentru tehnologia foto doar pentru cazurile printarii unor cantitati mai mari.

 

S.B.: Cine sunt clientii dumneavoastra? Din ce domenii vin ei? La ce se utilizeaza cu precadere printurile realizate la AME design?

M.E.: Asa cum am precizat anterior, firma noastra se incadreaza in categoria laboratoarelor foto de mari dimensiuni. Clientii nostrii se disting in principal ca facand parte din doua piete mari: cea a fotografilor si cea a publicitatii. Ponderea este net in favoarea pietei de publicitate (aplicatiile sunt tot fotografii dar au denumirea "comerciala" de: afise, postere, roll-up-uri, banner-e, display-uri, casete luminoase, etc.) insa nici cea a fotografilor nu este de neglijat, in special pentru expozitiile personale sau pentru albumele foto de foarte buna calitate. Cu precadere, cei care realizeaza printurile la noi isi doresc calitate, servicii de consiliere de calitate si oneste si nu in ultimul rand un pret corect pentru ceea ce li se ofera. Sunt domenii care cer aceasta calitate prin insasi valoarea produselor pe care le promoveaza, cum ar fi cele de cosmetica si parfumerie, fast-food, bijuterii-ceasuri, etc. In aceste domenii si nu numai, un print de calitate foarte buna este mai mult decat necesar.

 

S.B.: Va propun sa discutam putin despre un lucru aparent complicat si extrem de important: color management. Ce ar trebui sa stie si sa faca un fotograf pentru a pregati fisierul digital pentru un print excelent?

M.E.: Aceasta problema se rezolva prin abordarea a doua componente: managementul de culoare si pregatirea propriu-zisa (dimensionare, rezolutie, etc.)

Ati descris foarte bine managementul de culoare ca fiind "aparent complicat dar extrem de important". Din pacate insa destul de putin abordat de catre multi fotografi, in primul rand probabil din lipsa de cunoastere a implicatiilor. Insa "simptomele" lipsei gestiunii managementului de culoare sunt evidente. Cel mai cunoscut exemplu este faptul ca pe propriul monitor imaginea pare ca este ok insa pe alt monitor imaginea nu mai este la fel. Si nici printul de la un minilaborator-laborator foto sau printer inkjet nu seamana deloc sau prea putin cu imaginea de pe monitorul pe care am pregatit imaginile de printat.

In principiu, pentru gestionarea corecta a managementului de culoare, identificam doua categorii mari de fotografi: cei care au nevoie doar de afisarea pe monitor si cei care doresc sa le si printeze. Aceasta ultima categorie se mai poate diviza in doua subcategorii, cei care printeaza pe un echipament propriu si cei care folosesc serviciile unei firme de specialitate, de tipul minilaboratoarelor, laboratoarelor foto sau cele care au in dotare imprimante inkjet de mare rezolutie.

Pentru cei care au nevoie doar de o afisare corecta pe monitor, lucrurile stau mai simplu. Este nevoie doar de o investitie foarte mica, prin achizitia unui colorimetru care calibreaza doar monitoare, acestea ajungand azi la preturi extrem de atractive. Incurajez pe toti fotografii sa-si achizitioneze un astfel de dispozitiv, putand sa-l folosesca si alternativ, la comun intrun grup de prieteni, nefiind necesar decat o data la 3-4 saptamani sau cand se schimba monitorul sau placa grafica.

Necesitatea calibrarii (de fapt a caracterizarii sau a liniarizarii) monitorului (ca dealtfel a oricarui dispozitiv de achizitie de imagine - scanner, aparat foto, sau de printare imagine - proiector, printer) este data de faptul ca datorita unor tolerante de executie a componentelor electronice dintr-un echipament, nu exista o caracteristica liniara a raspunsului acelui dispozitiv. Prin urmare trebuie sa aflam caracteristica reala a echipamentului respectiv si sa corectam aceasta curba de raspus. Corectia respectiva este data prin folosirea asa numitelor profile de culoare, ce vor liniariza raspunsul acelui periferic. Acestea se obtin prin generarea de catre un program specific, care se livreaza odata cu colorimetrul si care impreuna cu acesta "citeste" valorile RGB ale unor patratele de culoare de pe monitor.

Pentru cei care doresc sa controleze si imprimarea, lucrurile stau ceva mai complicat pentru cei care au propriile echipamente de printare pentru ca trebuie sa-si achizitioneze un colorimetru mai scump care stie sa calibreze si astfel de echipamente si sa-si genereze profile specifice pentru fiecare tip de pereche hartie - cerneala folosita, deoarece fiecare combinatie defineste un anumit spatiu de culoare.

Pentru cei care apeleaza la firme de specialitate pentru a-si printa fotografiile respective, teoretic ar trebui sa fie mai simplu deoarece este obligatia acelor firme sa puna la dispozitia clientilor toate profilele de culoare pentru combinatiile suport-cerneala disponibile . Firma noastra pune la dispozitia tuturor aceste profile de culoare, fotografului nemaiavand altceva de facut decat sa le instaleze in sistem si sa converteasca toate fisierele la profilul specific materialui pe care se doreste sa fie realizata fotografia.

Recomandarile pentru pregatirea propriu-zisa a fisierelor le voi face doar pentru tehnologia fotografica deoarece pentru cea inkjet lucrurile sunt mai complexe si depind de fiecare echipament in parte. Astfel, in cazul nostru, pregatirea si verificarea calitatii native a fisierului se face foarte simplu, prin aducerea la dimensiunile dorite (adica la scara 1:1) , la o rezolutie de 200 dpi (chiar daca adaugam informatie prin interpolare) si prin vizualizarea imaginii la o valoarea a "zoom-ului" de 50%. In acest moment, o unitate de masura de pe ecran (de exemplu 1 cm) este aproape identica cu cea din realitate, astfel incat putem sa consideram ca vizualizam imaginea la dimensiunile finale de print. Daca ceea ce vedem pe ecran, ni se pare in regula din punctul de vedere al rezolutiei, detaliilor, zgomotului, eventualelor scame de pe senzor, atunci si printul va fi sigur in regula din toate aceste puncte de vedere, pentru ca, asa cum am precizat deja, prin tehnica de printare in ton continuu, sistemul reproduce fidel fiecare pixel din imagine. Daca sunt ceva ajustari de facut (de exemplu un filtru USM, sau dimpotriva, un filtru median care ar mai reduce eventualele aspecte ale zgomotului, pixelizarii excesive sau artefactelor date de formatul jpg) este mai mult decat recomandabil sa se faca tot in acest mod de vizualizare, pentru a ne situa intr-un caz foarte aproape de o situatie reala.

Veti ramane uimit ce dimensiuni mari de printare se pot obtine in aceasta tehnologie, pornind de la fisiere ce provin din camere foto de rezolutie mica si veti intelege mai bine ca tema dusa de firmele producatoare de aparate foto cu subiectul rezolutiei cat mai mari este doar un mit si ca de fapt nu rezolutia este cel mai important factor la o camera foto ci alti factori dar care din pacate nu apar in fisa tehnica a produsului (de exemplu zgomotul senzorului sau aberatiile obiectivelor).

In continuarea pregatirii fisierului, considerand evident ca avem monitorul calibrat, convertind fisierul grafic la unul din profilele de pe site-ul nostru, fotografia se va controla astfel si din punctul de vedere al culorilor. Formatul recomandat al fisierelor este tif, deoarece nu pune probleme de compatibilitate, eventual comprimat la salvare cu optiunea LZW pentru a fi mai mic. Toate fisierele se pot trimite prin net, prezenta fotografului la sediul nostru fiind necesara doar pentru o eventuala consiliere tehnica si vizualizare pe monitoarele noastre calibrate. Formatul jpg, desi foarte raspandit, nu este deloc recomandat a fi folosit pentru ca la fiecare salvare, algoritmul de compresie distruge informatii utile in imagine. Si inutil as mai completa.

 

S.B.: Care este mesajul pe care doriti sa-l transmiteti tuturor fotografilor?

M.E.: Mesajul meu este ca fotograful sa nu se multumeasca doar cu niste imagini pe ecran ci sa le transpuna si pe hartie. Chiar daca se mai adauga un cost suplimentar, fotograful va invata sa faca o selectie mai riguroasa, sa se autocenzureze mai bine. In plus, va invata mult mai bine sa creeze si sa prelucreze imaginea, sa stie ce se poate face cu o fotografie dupa momentul predarii ei catre un client. Pentru ca o fotografie vizualizata pe ecran nu va oferi niciodata placerea vizualizarii si a simtirii ei pe hartie. Fie ca este printata in tehnologie fotografica (laborator sau minilaborator foto) fie ca este printata in tehnologie inkjet, fotografia va fi completa, la deplina ei valoare, numai in aceasta stare de existenta. As fi bucuros sa ma alatur unei campanii de promovare a printului de calitate chiar impreuna cu firme de renume (Canon, Epson, HP) pentru ca numai asa fotografia de calitate va avea mai mult de castigat.

 

Simion Buia
februarie 2010
© Foto-Magazin.ro

 

Bookmark and Share

Comentarii:

Vultureanu Silviu - 06 Mar 2010, ora 01:47
Un articol foarte interesant, insa... Domnul Eremia a încercat sa vorbească despre "gamut"-ul imprimantei Durst Lambda, însa nu a atins subiectul. Mai concret, a omis sa precizeze ca aceste imprimante laser-jet nu depășesc spațiul de culoare sRGB la imprimarea pe hârtiile fotografice. Imprimantele ink-jet cu pigment, ma refer la cele fotografice cu 10-12 culori de cerneala, ating sau depășesc AdobeRGB pe majoritatea mediilor de imprimare. Acesta este un criteriu foarte important pentru orice fotograf, mai ales pentru cei ce conștientizează faptul ca aparatele foto digitale au gamut ce se apropie ca gamut de ProPhotoRGB. Nu pot decât sa contest opinia domnului Eremia privind imprimarea imaginilor de rezoluție mica pe formate mari. Imprimanta NU va reda detaliu care NU exista, ci va inventa tonuri intermediare care dau o aparenta continuitate. Laserele din Lambda sunt garantate pentru o perioada de 12 luni. De obicei aceste lasere intra la categoria "consumabile". Ele chiar daca sunt functionale dupa un anumit volum de lucru, nu vor mai fi in parametrii optimi si vor trebui inlocuite. Efectul este o scadere traptata a calitatii printurilor. Ma voi baza pe bunele intentii ale conducerii AME Design. P.S. Ca sa nu par un forumist neavizat ... Sunt posesorul unei imprimante fotografice de format mare Canon IPF6100 și am cunoștințe destul de avansate în domeniul bazate pe experimentare practica și documentare teoretica.

Marcel Eremia - 14 Mar 2010, ora 22:50
Domnule Vultureanu, Din pacate, ceea ce ati scris Dvs. lasa foarte mult loc de interpretari raportand la precizarea facuta despre "cunostintele destul de avansate în domeniu bazate pe experimentare practica și documentare teoretica". Ma refer la contestarea Dvs. in ceea ce inseamna ton continuu, la descrierea functionarii, a durabilitatii si a calitatii laserilor, a comparatiei de spatii de culoare. Daca dorinta Dvs. de cunoastere este reala si nu ati scris cele de mai sus din cu totul si cu totul alte interese, va invit la sediul firmei noastre pentru a va descrie tehnologia fotografica de printare, a va arata ce inseamna un print mare al unui fisier de rezolutie mai mica decat ceea ce isi imagineaza multi ca ar fi minim necesar si va asigur ca va veti schimba parerea personala. Repet, considerand ca cele scrise exprima intradevar cunostintele Dvs....

Dragos Cretu - 20 May 2011, ora 21:46
Domnu Silviu, tot ce ati citit in acest articol este real, si citindu-va cam ce pareri aveti si cu ce lucrati m-a pufnit rasul. Pai dumneata ai citit macar de ce echipamente se discuta aici ? Ca mie imi cadeau ochii dupa ele prin expozitii da ce sa-ti explic matale cand le stii pe toate de la un Canon cat si cum se cheama ? IP ce ? La ora asta Durst este singurul echipament din lumea asta care incontestabil ofera cea mai buna calitate. Cand spui Durst spui fotografie, cand spui inkjet spui printuri ! Fluturasi si foarte mult praf in ochi. Ce spui matale de 12 luni merg laserele ? Lucrezi mata cu astfel de masini si ne inveti pe noi care le frecam de 10 de ani acusica. Macar a-ti inteles ca Lambda nu este imprimanta ci ditamai uzina de 120.000 de euro ? Inca o dovada clara ca daca esti la un nivel de profesionist nu ai loc printre manelisti. De la un Durst la o imprimanta este ca si cum ai compara un bolid de formula 1 cu un amarat de Tico. A-ti condus asa ceva vreodata ca sa intelegeti ce discuta omul asta ? Singurul articol care explica clar ce este fotografia, cum se poate obtine si ce implica tehnologiile respective. N-ar fi rau totusi sa fie specificat clar si pretul unui astfel de laborator, nu de alta dar poate se anunta stingerea si scapam de comenturi rautacioase ale unor amatori. Pentru ei singurul articol pe inteles este cel cu minilaboratorul sub 1000 de euro al celor de la Baia Mare. Democratizarea fotografiei cum sustin, gramada de meseriasi care inca mai cauta luciu pe poze si rezistenta de 200 de ani. Asa ca Domnu Silviu, cautati articolul ca au promotie de vara la cerneluri Ultra Pixelate in perioada asta. Ies pozele mai bine ca pe lab, garantat !

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Rumoare la Sigma »
   de Nikon
   azi, la ora 20:12
Sony pregateste
ceva »

   de Nikon
   acum 2 zile, la ora 12:07
Procesare prin
Lightroom »

   de csr
   acum 4 zile, la ora 21:05
Zvonuri despre
obiective »

   de Dorian
   acum 6 zile, la ora 11:29
Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   acum 10 zile, la ora 08:30

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127211 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate