Fotolocatii

Cauta in Foto-Magazin:


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Parcul National Ceahlau - Romania Salbatica

Dupa o zi cetoasa in intregime, ce nu ne-a oferit foarte multa lumina, ne trezim dimineata urmatoare direct cu ochii in fereastra cabanei. Afara insa aceeasi ceata densa. Resemnati, ne apucam sa mancam ceva, insa in continuare cu un ochi afara. Dupa cateva minute observam cum ceata coboara si ne lasa sub un cer senin, cu o mare alpina la picioare. Ne grabim sa terminam de mancat si sa iesim, inainte sa rasara soarele. Dupa ce ne echipam pentru a infrunta frigul de afara, deschidem usa cabanei, unde ne asteapta o surpriza... aceeasi ceata de acum zece minute.


Asa incepea prima dimineata pe Ceahlau, o dimineata care desi parea promitatoare, nu ne-a lasat sa ne bucuram prea mult de lumina. Perseverenta insa este intotdeauna utila, iar acest lucru avea sa ni se demonstreze a doua zi.


Ceahlau_05.jpg

Jgheabul cu hotar


Parcul National Ceahlau nu este unul foarte mare, insumand aproape 8000 de hectare, insa este cu siguranta unul dintre cei mai frumosi munti din cadrul Carpatilor Orientali. Masivul este bine delimitat de vaile din jur si este format in cea mai mare parte din conglomerat. Are doua varfuri aproape egale ca si inaltime, Ocolasul Mare (1907m) si Toaca (1904m), intre care se formeaza un platou alpin ingust unde este pozitionata Cabana Dochia. Apa si vantul au actionat asupra conglomeratului, ce a suferit erodari de-a lungul timpului si a creat numeroase forme cu infatisari bizare ce au aprins imaginatia oamenilor. Aproape toate stancile din Ceahlau poarta un nume, iar printre ele se remarca: Panaghia, Turnurile Ocolasului Mare, Detunatele sau Caciula Dorobantului.


Ceahlau_12.jpg


Prima seara din acest parc aveam sa ne-o petrecem in Durau, statiune aflata la baza muntelui, unde am cautat zadarnic un punct mai bun de belvedere catre munte, acesta acoperind aproape tot peisajul din jur. Nu ne-a ramas de facut decat sa ne facem ultimele bagaje si provizii si sa plecam pentru cateva zile la Cabana Dochia, poate cel mai bun loc de explorare a masivului. De dimineata am urcat pe la Cascada Duruitoare, desi nu este cel mai usor traseu catre zona alpina in perioada de iarna, nu puteam sa ratam un astfel de obiectiv cunoscut. Cascada nu este insa una foarte fotogenica in ansamblu, asa ca a trebuit sa ne mutumim numai cu cateva detalii. Dupa un urcus abrupt am ajuns in golul alpin, trecand cu bine peste zonele mai periculoase, de fapt niste jgheaburi pe care se formeaza gheata. Desi eram echipati corespunzator, coltarii si pioletul au stat pe rucsac si nu au fost pusi la treaba, o pereche de bete fiind suficienta pentru aceasta traversare. in platou ne-a intampinat ceata, vantul si o zapada proaspata si sanatoasa, perfecta pentru fotografiile noastre. Desi mai fusesem o data in Ceahlau, cei drept vara, si cunosteam un pic zona, am folosit intreaga dupa-amiaza pentru a cauta unghiuri si prim-planuri pentru un apus de soare. Acesta insa nu avea sa ni se arate, fiind ascuns de un strat gros de ceata.


Ceahlau_21.jpg

Platoul dinspre Ocolasul Mare


A doua zi de dimineata speram sa fie altfel, insa ceata ne-a acoperit repede, chiar daca sub noi era marea alpina la care visam. Acest fenomen, prin care norii se lasa pe vai, iar muntele iese deasupra lor, este destul de intalnit in Ceahlau, fiind in acelasi timp un spectacol pentru iubitorii muntelui si un moment excelent pentru fotografi. Cu toate ca nu am avut bafta in prima dimineata, am iesit prin ceata la fotografiat. Nu a fost un lucru rau, deoarece la rasaritul soarelui, ceata s-a rarefiat si o lumina calda si difuza a imbracat tot peisajul din jur. Pentru ca in ansamblu peisalul general nu era foarte fotogenic pe o astfel de vreme cetoasa, ne-am hotarat sa coboram in zona de padure dinspre Detunate, unde am mai putut fotografia ceva detalii interesante. Spre seara, vremea nu s-a schimbat foarte mult, oferindu-ne aceleasi lumini subtile si difuze, fara culorile la care speram. Cu toate astea, zapada ce incarca brazii mici din zona Piatra Lacramata ne-a oferit alte detalii interesante. Daca insa subiecte pentru prim-plan erau din plin, ne interesa si un peisaj mai vast, cu abrupturile specifice Ceahlaului, iar pentru asta trebuia sa mai avem doar un pic de rabdare.


Ceahlau_28.jpg

Piatra Lacrimata


A doua zi de pe platou avea sa fie una prolifica. Dimineata ne-a intampinat cu marea de nori mult visata, asa ca a urmat o goana nebuna catre locurile gasite cu o zi inainte. Noroc ca multe dintre ele sunt chiar in fata cabanei si sunt usor de gasit. Forfota noastra matinala a trezit si o parte din cabana, iar dupa noi au iesit aproape toti cei prezenti sa se bucure de spectacol. Dupa mai multe imagini ne declaram si noi multumiti si ne intoarcem sa sarbatorim cu un mic dejun copios. Mai avem nevoie de un apus, si dupa cum arata ziua avem toate sansele sa il obtinem. Pentru acest lucru plecam dupa pranz catre Ocolasul Mare, pe traseul catre aceeasi Piatra Lacramata pe care il mai batusem pana acum de multe ori. Avem timp sa ne cautam locurile si sa ne asezam din timp totul. Nu pot spune ca a fost un apus de soare foarte spectaculos, deoarece norii nu prea au vrut sa se arate, insa ne-am bucurat de o lumina calda si placuta. Seara in cabana am privit pe GPS traseele urmate pe platou, ce formau o increngatura de bucle si noduri aproape imposibil de descris. Asta inseamna sa mergi la fotografiat, parcurgi aproape de doua ori fiecare traseu, de multe ori fara rezultatele scontate, insa pentru acele momente reusite merita tot efortul.


Ceahlau_13.jpg

Mare de nori


Urmatoarea zi am plecat multumiti catre casa, dar nu inainte de a mai fotografia un rasarit de soare. Acesta a fost insa mult mai timid si lipsit de spectacolul marii alpine. Noi eram oricum multumiti, asa ca plini de energie am urmat traseul catre Cabana Fantanele si mai apoi catre Durau.


Ceahlau_14.jpg

Dimineata in Muntii Ceahlau


Tura din Ceahlau a fost una dintre cele mai frumoase de pana acum din acest proiect, pentru cele cateva momente spectaculoase pe care ni le-a oferit. Desi a fost o tura de iarna autentica, in care am spart ceva poteci inzapezite, nu pot spune ca a fost o tura foarte grea.


Ceahlau_03.jpg

Piatra Ciobanului


Ceahlaul, este singurul dintre parcurile nationale, care este administrat nu de RNP ci de Consiliul Judetean Neamt. Aici am avut parte de o primire excelenta si de o consiliere foarte buna, deasemenea si de o abordare foarte profesionala a colaborarii noastre in cadrul proiectului Romania Salbatica. Le multumesc pe aceasta cale celor din administratie ce au sprijinit acest demers si ne-au ajutat atat logistic cat si pe teren. Parcul nu pot spune ca intampina probleme majore, diferite de ce am intalnit pana acum si este poate si un exemplu de administratie deoarece a reusit sa implementeze cu succes o taxa pentru vizitarea zonei. Desi multi nu sunt de acord cu acest lucru, eu personal il consider necesar si asta mai ales in conditiile in care parcurile din Romania nu beneficiaza de fonduri alocate de bugetul de stat. Mai sunt multe de rezolvat in acest sens, dar eu simt ca suntem pe calea cea buna.


Ceahlau_18.jpg

La amiaza


Nu in ultimul rand trebuie sa aduc un rand de multumiri cabanierului de la Dochia, care ne-a primit foarte bine si ne-a oferit tot suportul necesar, dar si prietenului Mihai Muntean care m-a insotit si ajutat in aceasta tura.


Ceahlau_23.jpg

Varful Toaca


Am avut placerea sa intalnesc in Ceahlau oameni de munte din vechea generatie, cabana fiind aproape mereu plina pe toata sederea noastra acolo, care dincolo de conditiile meteo si uneori de un echipament mai precar, aveau placerea unei drumetii reusite. De asemenea am intalnit oameni care auzisera de proiect si care ne-au felicitat pentru initiativa. Toata aceasta atmosfera de cabana, a contribuit si ea din plin la reusita acestei ture. Daca nu ati vazut Ceahlaul pana acum, trebuie sa o faceti.


Drumuri bune si poteci insorite!


 

Galeria de imagini - >

 


< - Pagina precedenta . . . Pagina urmatoare - >


 



© Dan Dinu
contact@photolife.ro
+40733/081031 :: Brasov - RO
www.photolife.ro :: www.dandinu.net

Bookmark and Share

Comentarii:

Vasile Gheorghe - 01 Jun 2011, ora 23:28
Dle Dan Dinu, frumoasa descriere, dar nimic nou sub soare. Pare a fi o reclama mascata...gen, "eu, am fost acolo pentru viitoarea scoala de fotografie X". Nu am nimic cu asta. Despre continutul de fotografie, altceva decat ilustratia, frumoasa de altfel, nu pot spune ca exceleaza. Este ceea ce deja cunoastem. As fi interesat de metodele si mijloacele fotografice folosite, eventual de descrieri amanuntite, gen "Muntii si fotografia", de E. Iarovici, aparut cu destui ani in urma. La dumneavoastra, mai nimic... Nu sunt gica-contra. Este OK, avem nevoie de patriotism local...minunata este tara noastra. N-ar strica, spre exemplul nostru al tuturor, sa ne apropiem de mistica peisajului, asa cum Ansel Adams a reusit... N-ar strica de recitit cartea lui Andrei Plesu, "Pitoresc si melacolie"...poate ne vom lecui de impresionismul voit exotic... Ceva ce a fost interesant pe la inceputul secolului trecut. Am si eu "boala" asta si stiu ca dauneaza...

Eduard Armeanu - 02 Jun 2011, ora 09:05
Dle Vasile, nu pot decat sa ma "bucur" cand vad microbist atotstiutot si foarte priceput sfaturi.Lasand la o parte faptul ca rubrica este "fotolocatie" astfel incat bunul simt sau macar 4 clase primare te fac sa intelegi semnificatia cuvantului. In rest spor la treba buna pe care o faceti si la razbelul dintre fotografi.

Andrei B - 03 Jun 2011, ora 10:59
Nu vad nimic rau in a face reclama frumusetilor naturale ale tarii, ba chiar un strop de patriotism e necesar in zilele noastre. Dl.Dan Dinu nu se pretinde a fi urmatorul Ansel Adams, nu ne invita la pensiunea X, ci doare prezinta un colt superb de natura. Eu unul ii admir perseverenta de a fotografia muntele, este un pasionat al naturii si face bine ceea ce face.

Vasile Gheorghe - 04 Jun 2011, ora 23:06
Nu este razbel, domnule Eduard Armeanu. Ci, pur si simplu, sunt cateva observatii de la cineva care cu gand pozitiv incearca sa desluseasca "bolile" fotografiei romanesti. Iar, despre dumneata, nu te cunosc, dar sigur, prin intoleranta, nu faci parte din categoria celor educati, al celor care invata si pricep. Despre fotografia dlui. Dan Dinu, nu am altceva ce comenta. Este pitoresc si melancolie...un fel de fotografie de carte postala. Nu exista prea multa dinamica... Nu exista actiune... ci, un fel de reverie de sorginte slava si pagubasa... Nimic nou sub soare. Asta nu impiedica sa nu fie interesanta pentru cei cu orizontul vizual limitat. Decat pupincurisme tipic romanesti, mai bine o opinie concreta. A fi pasionat de natura inseamna sa depasesti falsul exotic...si reveria romantica a oraseanului...care vede doar ceea ce vrea sa vada...

Ioan B. - 05 Jun 2011, ora 12:17
Domnule Vasile Gheorghe, dupa opinia mea, in fotografia autohtona, ca si in tragediile antice toata lumea are dreptate. Eu prefer sa admir o "carte postala", in locul unei imagini cu o "dinamica" artificiala. Am fost pe Ceahlau iarna cand era atata "dinamism", incat n-am reusit sa scot aparatul foto din rucsac. Mai explicit, a nins tot timpul si viscolea puternic. In orice caz, orizontul oamenilor este individual si multi oameni cu vederea slaba cred ca orizontul lor este foarte larg, uneori chiar, fara limite.

Q. Entity - 08 Jun 2011, ora 12:08
Oare Andreas Feininger ce ar spune despre aceasta fotografie http://badorgood.com/foto/coltzul-bunicii-160913 ? ... de fapt nu e nevoie sa ne intrebam ce ar spune pentru ca deja a facut-o; asta apropos de lecturile pe care dnul Vasile Gheorghe le considera ca fiind obligatorii.

Dan Dinu - 13 Jun 2011, ora 20:41
Ma vad oarecum obligat sa intervin si eu in discutie, desi nu mi-au placut nicioadata aceste mesaje "razboinice". Vreau sa mai lamuresc inca o data ca proiectul Romania Salbatica este unul care incearca sa promoveze zonele frumoase din peisajul nostru si nu neaparat sa aduca un suflu nou de nici un fel in fotografie. Scopul meu aici este de a arata celor care nu au vizitat parcurile din tara noastra, frumusetile pe care acestea le ascund, chiar daca acestea sunt banale pentru unii. Nu vreau si nici nu imi place sa creez polemici, asa ca o sa ma opresc aici, fara a considera nici ofensa si nici sfat anumite remarci rautacioase. :)

ramniceanu spiridon - 16 Oct 2012, ora 17:30
Cu scuze de rigoare vreau să spu: 1- autorul este un mare fericit, el este Ón posesia unui minunat tezaur de frumuseţe. 2 - Ne dorim şi "atră fotografică"? 3- Dcă da, domnul Vasile Gh. are dreptatea domniei sle, faţă de celelate arte vizuale, arta fotografică nu a rămas parcată (la unii dintre noi) pe vremea bunicii? (Nici măcar, atunci depăşisem impresionismul iar cubismul etc.. se dezvolta furtunos)

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Montura Fuji X »
   de montecarlo
   azi, la ora 17:12
Rumoare la Pentax »
   de Nikon
   acum 2 zile, la ora 13:57
stie cineva un
program gratis de
recuperat
informatii »

   de csr
   acum 3 zile, la ora 09:03
Nuduri - Mircea
Marinescu »

   de Mircea Marine
   acum 5 zile, la ora 13:35
Obiective pentru
Sony / Minolta »

   de Dorian
   acum 7 zile, la ora 11:20

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127085 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate