Portofoliu

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

De vorba cu Calin Piescu

Fotograful Calin Piescu surprinde - surprinzator de bine - viata scenica, teatrul. Imaginile sale sunt importante ca document si referinta in materie. Portretele de artisti vorbesc de la sine, iar in ele protagonistii gandesc. De la Radu Beligan la Maia Morgenstern - actori de talie internationala sunt imortalizati. Nu stiu daca pentru eternitate, dar in orice caz pentru cei care i-au vazut expozitia la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti, deschisa cu un "cuvant inainte" de Dan Puric.

1. Cine sunteti, domnule Calin Piescu?

Sunt un timisorean european, un om al antitezelor imbinate: tatal roman, mama nemtoaica, pofta de viata romaneasca si rigurozitate germana. Am o pregatire tehnica si am lucrat numai in activitati comerciale. Imi castig existenta in domeniul afacerilor si ca hobby am activitati culturale. Am urmat liceul cu predare in limba germana, limba mea maternal, "Nikolaus Lenau" din Timisoara. In iuni 1990 mi-am urmat prietenii in Germania, eu fiind ultimul care a plecat. Inginer electronist fiind m-am angajat la un concern de specialitate in Bavaria si timp de 12 ani am lucrat in domeniul calculatoarelor. In 1999 am revenit in Romania cu sarcina de a dezvolta afacerile firmei in Romania. Din iulie 2003 am schimbat domeniul de activitate in cadrul concernului, acum fiind responsabil de vanzarea materialului rulant in Romania. Merg cu placere la teatru, la cinematografe, am o colectie de filme de cinemateca, vizitez muzee si expozitii in lumea intreaga, fotografiez.

2. De unde pana unde indeletnicirea cu aparatul de fotografiat?

Probabil ca pasiunea mi-a transmis-o tatal meu, care imi facea fotografii de cand exist. Am fotografii din anul nasterii incepand, an de an. Pe la mijlocul aniilor '70 am inceput sa iau aparatul tatalui meu, un Zenit E, si sa fotografiez eu insumi cu el. Am fotografiat peisaje, prieteni, lucrurile uzuale. Imi aduca aminte acuma ca pe atunci am experimentat incercand si reusind chiar sa fotografiez scene din filmele de desene animate in sali de cinematograf. Azi nu as mai risca asa ceva, de cand cu pirateria din industria cinematografica... Dar atunci aveam 12-13 ani, nu imi puneam problema si nici altii nu o puneau. Tot in perioada aceea am inceput sa cunosc lumea prin prisma diapozitivelor ce ni le-a prezentat profesorul de geografie. El mi-a trezit dorinta de a calatori, de a vedea lumea, dar si de a o fotografia. In liceu un alt profesorul de matematica ne-a invatat sa developam diapozitivele. Si cat de greu sa gaseau atat filmele ORWO UT 18 cat si solutiile de prelucrare... Prietenii si unchiul meu care plecau prin tarile socialiste aveau sarcina sa ma aprovizioneze cu ele.

In iunie 1990 am emigrat in Germania si serviciul m-a trimis in mai multe randuri in Asia, dar si in intreaga Europa si chiar si la Las Vegas. Am facut si multe concedii in locuri pe care cu cativa ani inainte doar visam sa le vizitez. Fuji Yama, castelul din Osaka inconjurat de ciresii infloriti, orasul imperial Kyoto, Singapore la cativa km de ecuator, coralii din Marea Rosie sau celebra vara indiana pe East Coast (SUA si Canada) au fost subiecte foarte frumoase de fotografiat. Dar cel mai frumos concediu si cele mai frumoase peisaje le-am fotografiat in mai 1993 pe West Coast. Am facut atunci 55 de diafilme, din cele peste 2.000 de diapozitive am selectat 600 pe care le-am compus intr-o diaporama si le-am si selectat o coloana sonora adecvata.

3. Lucrati analog? Digital? De ce cu una sau cu alta? Si mai ales: ce aparat, optica, tehnici de prelucrare, hard si soft utilizati pentru a oferi imaginilor Domniei Voastre o calitate europeana?

Pana in vara 2004 am fotografiat exclusiv analog. Am inceput in 1990 cu un Canon EOS 1000 care in 1995 s-a defectat si decat sa il repar am cumparat un al doilea din SUA. Acesta mi-a fost furat in Brasov in 1999 din masina... Atunci mi-am cumparat un EOS 300 pe care l-am folosit pana in vara 2004. L-am luat in set cu doua obiective Tamron si am fost foarte multumit de intreg setul. In vara lui 2004 mi-am luat un EOS 300D, ajunsese 700 Euro, o suma care am fost dispus sa o dau, crezand ca aceasta a fost ultima investitie in aparatura foto pentru urmatorii 5-6 ani. Dar surpriza mea a fost mare, calitatea fotografiilor au lasat mult de dorit, mai ales "scharful" a fost mult sub asteptarile mele. M-am interesat si eu pe la cunoscuti, fotografi profesionisti, dar si la Canon si am aflat cu surprindere ca reclama pe care si-o facea Canon, ca poti folosi obiectivele de la aparatele analogice, este valabila in principiu pentru toate obiectivele. Dar calitate nu poti obtine decat cu obiective de calitate. Asa ca mi-am luat un obiectiv 17-40 mm/4,0 si unul 70-200 mm/4,0 fiecare costand cam tot atat cat aparatul... Abia atunci am realizat ca acea reclama se referea la obiectivele de sute multe sau mii de Euro si nu la cele de 100-200 Euro, cum aveam eu. In mai 2005 mi-am schimbat aparatul cu un EOS 20D, care mi-a permis si un lucru cu un ISO mai ridicat, are zgomotul mai mic, dar si o reglare mai simpla si mai eficienta cu cele doua rotite de relgare, una pentru diafragma, cealalta pentru timp. Dupa care mi-am mai cumparat un obiectiv de 135 mm/2,0 si unul de 70-200 mm/2,8 si apoi unul de 50 mm/1,4, foarte utile in fotografia de teatru si de portrete, ceea ce m-a interesat pe mine. Iar in decembrie 2005 am cumparat un EOS 5D, care ofera un senzor cu diagonala de 50 mm, un zgomot si mai mic. Faptul ca nu mai are factorul de 1,6 nici nu pot spune ca este un avantaj pentru teatru, unde uneori sunt la peste 10 m de subiect si factorul de teleconversie imi venea in ajutor. Cum acuma nu mai am decat 5D-ul, ma gandesc serios sa imi cumpar la vara un 30D, care a ajuns pe la 1.100-1.200 Euro, mai ieftin decat a fost 20D cand l-am cumparat.

Eu nu imi prelucrez imaginile personal. Intreg DTP-ul cat si tiparirea este realizata de firma Square Media la un plotter Epson 9600Pro cu cerneala ultra-chrom la la rezolutie 1440 dpi, Epson Luster photo paper din seria Premium 250 g. Ei m-au ajutat foarte mult in realizarea acestei expozitii, atat prin tiparirea fotografiilor, cat si prin sfaturile date de Eugen Vasile ca prieten. Eugen este absolvent al facultatii de arte si are multa experienta in domeniu, are ochi format, are pregatirea teoretica pe care eu nu o am. Ii sunt recunoscator pentru tot ajutorul ce mi l-a dat. Eugen a mai pregatit fotografiile pentru tipar (prepress/selectia de culoare) utilizand Adobe Photoshop 7.

4. E greu de fotografiat teatrul? Scena? Spectacolele? Actorii? De ce? Lucrati cu un obiectiv special? La cati ISO/ASA? Ce setari folositi? RAW sau JPEG?

Este si greu si usor totodata de fotografiat teatrul. Prima greutate incepe cu permisiunea de a fotografia in timpul unui spectacol. Probabil stiti, inainte de inceperea spectacolului se aude o voce care spune ceva de genul "Va rugam sa va inchideti telefoanele mobile. In timpul spectacolului folosirea aparatelor de filmat si de fotografiat este interzisa." Dupa care s-ar putea sa ai si vecini care sa fie deranjati de click-ul aparatului foto. Cred ca am fotografiat de peste 50 ori in ultimul an si probabil ca de vreo 5 ori am primit observatii/plangeri de la spectatori deranjati. Curios este insa ca nu vecinii directi, ci persoane care erau mai departe, la 4-5 locuri distanta. Unul m-a amenitat ca degeaba fac pozele, ca imi va sparge aparatele, altul ca ma va lua la bataie... Iata ca si o activitate aparent asa de pasnica, poate ascunde riscuri nebanuite! Din fericire indivizii nu au trecut la fapte.

Este foarte dificil de estimat lumina! Masuratoarea apartului nu poate fi decat orientativa. Plecand de la rezultatele aparatului subexpun 1, 2, chiar 3 sau mai multe trepte. Am deja experienta si ochiul format sa imi dau seama cand trebuie sa modific setarile, dar daca nu as avea un aparat digital la care sa vad imediat rezultatele si sa fac corectiile, as avea peste 50% rateuri. Actorii evident se misca si intra si ies din conul de lumina, trebuie sa ma adaptez instantaneu noii situatii. Lucrez cu Time value, deci fixez timpul de expunere si aparatul isi regleaza, in masura in care are suficienta lumina, diafragma. La EOS 300D am lucrat in general cu ISO 400, la 800 zgomotul mi s-a parut prea mare. La 20D am urcat din cand in cand si la 800. Iar la 5D am fost nevoit chiar in saptamana aceasta sa urca la 1600. Dar in acelasi spectacol, l-am redus apoi la 400 cand lumina mi-a permis. Am fotografiat doua spectacole de dans modern si balet si acolo am cautat sa am un timp de expunere mai mic de 1/200 s, chiar 1/400 sau 1/500.

Nu mi se pare dificil a fotografia portrete. Eu privesc spectacolul prin obiectivul aparatului foto si cand consider ca este ceva de fotografiat, declansez aparatul. Dificil este de surprins miscarea, o saritura, un spagat in aer, o extensie... Aceste momente de sutimi de secunda sunt intr-adevar dificil de surprins. Nu lucrez cu serii de fotografii. Nu stiu cum ar iesi, dar cred ca nici macar nu mai ai controlul a ceea ce fotografiezi. Eu declansez o data si atunci surprind acel unic moment. As compara fotografiatul cu vanatoarea. Si eu "vanez' si anume momentul! Una este sa vanezi cu o pusca cu glont, alta cu alice si cum ar fi sa mergi cu mitraliera sa tragi rafale cu care cu siguranta ai nimeri ceva...?!

Ajuta sa fi vazut o data inainte spectacolul, sau sa il fotografiezi o a doua oara. Dar am fotografiat foarte multe spectacole o singura data. Si am expus fotografii realizate si cu EOS 300D cu obiectivul de 4,0 si nu poti spune diferenta fata de fotografiile realizate cu 5D cu obiectivul de 2,8 sau cel de 2,0 la al treilea spectacol..

Fotografiez imaginile doar in JPG, neavand ambitia de a le prelucra din RAW.

5. Sunteti la prima expozitie foto? A fost greu sa relizati aceasta expozitie? Cite imagini ati expus si la ce dimensiuni? Unde le-ati realizat din punct de vedere tehnic si pe ce bani? Ati fost sponsorizat? De cine?

Da, aceasta este prima mea expozitie. Nu, nu a fost greu de realizat. Muzeul National al Literaturii Romane mi-a oferit spatiul. Am inceput sa fotografiez specatcole de teatru in toamna 2004, dar in mod serios din aprilie 2005, o data cu Festivalul Comediei Romanesti. Cea mai mare dificultate a fost selectia fotografiilor din miile de fotografii ce le-am realizat in acest rastimp de un an. Cand am inceput sa fac aceste fotografii nici macar nu m-am gandit ca voi face vreodata o expozitie. Trebuie sa va spun ca prin mai-iunie 2005 s-a organizat un review pentru tineri artisti foto la Galeria Noua la care m-am prezentat si eu cu fotografiile ce le aveam, unele dintre ele fiind acum expuse in expozitie. Am intrebat si eu daca au vreo valoare, daca ar merita o expozitie si am fost descurajat de curatorul Aurora Kiraly, directorul galeriei, care mi-a spus ca acele fotografii nu prezinta interes pentru o expozitie. Profesorul Iosif Kiraly a fost ceva mai indulgent cu mine si mi-a spus ca fotografiile sunt in regula din punct de vedere tehnic. Dar nici unul dintre cei prezenti nu m-a incurajat. Asa ca am ingropat ideea de a le face public.

Dar pe la sfarstitul lui 2005 mai multe actrite si mai multi actori m-au intreabat de ce nu fac o expozitie cu aceste fotografii. Atunci am mai meditat un pic, m-am sfatuit cu Dan Puric, cu Florin Zamfirescu, cu Eugen Vasile si in ianuarie 2006 m-am hotarat sa iau taurul de coarne si sa incerc sa fac aceasta expozitie. Din acel moment toate au mers ca unse. In februarie am selectat fotografiile, in martie am tiparit lucrarile, in aprilie le-am inramat. Nu am avut nici un stres, nu a trebuit sa stam in noaptea de dinainte de deschiderea expozitiei sa refacem lucrarile. Probabil ca a fost si norocul incepatorului, lipsa de stress pentru ca nu aveam un nume de stricat, si un pic experienta de project management din viata profesionala imbinata cu rigurozitatea germana de care am vorbit la inceput.

Am expus 60 lucrari, dimensiunea 50x70 cm. Una dintre cele mai mari probleme de solutionat a fost gasirea solutiei de expunere, rama! Costurile primelor rame ce le-am gasit a fost exorbitant, prohibitiv pentru mine la un numar de 60 de bucati. Nu mi se pare normal ca o rama sa coste mai mult decat exponatul! In final am gasit o solutie buna, cu sticla antireflex, care sa fie cam la acelasi nivel ca si lucrarile.

Lucrarile au fost realizate la Square Media, pe banii mei... Am fost in situatia fericita sa imi pot permite acet "spleen" si sa nu fiu nevoit sa apelez la sponsorizari. Nici nu stiu cine ar sponsoriza un necunoscut?! Si am si sufletul impacat ca nu am luat din sponsorizarea unui alt artist, care poate avea nevoie mai mare decat mine de un sprijin material.

6. Mai lucrati si in alt domeniu, ori eminamente fotografie? Ce altceva mai fotografiati? Care sunt "modelele" Dumneavoastra in acest domeniu? Aveti un studio propriu?

Nu lucrez altceva decat fotografia. Video nu m-a interesat. Sunt cinefil, nu cameraman... Nu am un studio propriu si nici nu cred sa am curand. "Profit" de sprijinul dat de teatre, de regizori, care au lumini pe care nu le poti avea propriul studio. Am facut deja si fotografii "ca de teatru" in sali de teatru, dar nu in spectacole, ci pentru un calendar care l-am realizat. La fel ca si in cazul expozitiei, a fost o idee, ce ar fi sa realizez un calendar care sa arate ca si cum ar fi scene de teatru, dar sa reprezinte diverse domenii de activitate ale unei firme. L-am facut tot pe banii mei, in timpul meu liber, pe riscul meu. Satisfactia realizarii acelui calendar nu putea fi rasplatita in bani.

7. Inteleg ca sunteti deseori plecat inafara Romaniei. Ce observati de acolo: fotografii romani au ceva de "spus" in lume? Sau sunt inca departe de a se impune?

In Viena, unde locuiesc jumatate din timp, am vazut doua sau trei expozitii in ultimul an in care au fost prezentate si lucrari ale artistilor romani. Cred ca incep sa se impuna. Exista si actiuni de sprjinire ale unor concerne germane respectiv ale filialelor austriece (HVB Bank Austria - Creditanstalt, Henkel CEE si Siemens) care au diverse actiuni de promovarea artei central si esteuropene

8. Cititi literatura de specialitate? Vizitati seituri web? Ce recomandati?

Fiind un autodidact am fost nevoit sa citesc literatura de specialitate, dar cel mai mult "invat" din albume fotografice. Helmut Newton, din care am 4 albume, Peter van Stralen, un album intitulat "The Body", Colectia de 40 ani ai calendarelor Pirelli, toate acestea le-am cumparat in ultimul an. Dar pe langa acestea am diverse albume si carti despre pictura si arta in general. Si probabil mi-am format o anumita cultura, un "ochi" vizitand muzee si expozitii. In Viena sunt cate 3-4 expozitii de inalta calitate simultan, in muzee diferite si cel putin 3 expozitii pe an in fiecare dintre aceste muzee. Deci pot vizita 10 - 12 expozitii pe an. Cea mai impresionanta a fost "Durer" din 2004 la Albertina, iar dintre muzee cel mai mult m-au impresionat Galeriile Uffizi din Florenta.

9. Ce proiecte mai aveti?

Doresc sa fac doua lucruri:

1. sa duc aceasta expozitie si in alte orase, de exemplu Timisoara natala, Cluj, Iasi; si
2. sa realizez o viitoare expozitie axata pe surprinderea miscarii, cu fotografii de dans plus show/musical. Am cateva zeci de fotografii de dans, dar precis mai am nevoie de alte cateva zeci. Din musical-urile Chicago si Chirita of Birzoieni pot extrage cateva fotografii spectaculoase. De asemenea am fotografiat si doua din concertele Vama Veche si unul al formatiei Phoenix, care dau si ele un material foarte interesant.

Va multumesc pentru interviu.

Simion Buia, 2006.
simionbuia@email.de


Bookmark and Share

Comentarii:

Gelu Lupas - 09 May 2006, ora 08:46
60 de printuri la o expozitie? Nu e cam mult? Astept cu interes sa vad expozitia dvs. la Cluj. Sper ca va fi anuntata pe acest site.

AG - 09 May 2006, ora 18:28
Personal cred ca fotografia de teatru este pur documentara. Ea surprinde actori in diverse ipostaze, lumina, scenografia, asa cum a fost creata de cei responsabili. Si care la rindul lor sint creatori. In ce priveste insa fotograful de teatru ca, creator, interventia lui este minuscula in redarea a ce se intimpla pe scena. El este deobicei constrins de conditiile tehnice existente sa lucreze intr-un anumit mod, si problema lui cea mai mare este sa obtina imagini tehnice corect. Singurele variabile pe care fotograful le poate controla sint legate de unghiul de incadrare si expunere. Si asta nu in toate cazurile. De aici sa spunem ca fotografia de teatru este "arta", mi se pare un pic exagerat. Revenind la interviul de mai sus, ce mi se pare interesant este modul oarecum personal in care Dl. Piescu face expunerea. Da, experienta poate juca un rol important in realizarea unei expuneri corecte, mai ales intr-un context f. dinamic si imprevizibil, dar... Exista la ora asta numeroase aparate, inclusiv in gama Canon, care pot masura spot. Cred ca domeniul teatral este complet adecvat intrebuintari acestui tip de masurare, mai ales cind se urmareste obtinerea unei expuneri corecte a fetelor actorilor. Mai ales intrebuintind un teleobiectiv rezonabil, pt. a pastra o oarece distanta de scena, masurarea spot este cu atit mai necesara. Sigur, in timp, un fotograf nu are nevoie de exponometru spot decit in situatii extreme, dar chiar si in acest caz, un spotmetru este util pt. a confirma anumite situatii. In al doilea rind, nu prea inteleg preferinta pt. formatul .jpg fata de raw. Este binecunoscut ca formatul raw permite mult mai multa flexibilitate in expunere si ofera mai multe posibilitati de manipulare ulterioara. Chiar in cazul a sute de imagini. Alegind un mod comod de lucru in defavoarea unei cresteri potentiale a calitatii imaginilor, mi se pare in detrimentul fotografului, mai ales cind imaginile respective sint destinate expunerii in public. Personal as prefera sa expun mai putine cadre, dar sa folosesc la maximum potentialul tehnic la indemina. In ultimul rind, in fotografia de teatru, si mai ales cea cu intentie documentara ori la comanda, cred ca sint unele probleme de logistica. In sensul ca, de preferinta, imaginile ar trebui realizate nu in timpul spectacolelor cu public, din motive evidente, ci la repetitiile cu costume. Daca exista o asociere cu producatorii spectacolelor, sint convins ca fotografierea la repetitii poate fi mult mai simpla si benefica pt. toata lumea. Se pot intrebuinta teleobiective mari, de cel putin 300mm, fotograful poate sa schimbe unghiurile de captare fara sa deranjeze publicul, etc.

Gelu Lupas - 09 May 2006, ora 23:38
AG: Ati folosit vreodata un teleobiectiv de 300 la fotografie de spectacol/concert? Pentru ca mie mi se pare curat masochism ce spuneti dvs. mai sus.

AG - 09 May 2006, ora 23:51
Nu e nici un masochism, si ma refeream la fotografia de teatru. Nu de spectacol=concert. Unde ti se pare ca e problema? E prea greu de carat, se sperie actorii ori nu e loc pt. un monopied solid? Si ma refeream la imagini realizate in timpul repetitiilor, nu la spectacolele cu public. Unde in mod normal, un teatru normal, nici nu ar permite asa ceva. Dar daca trebuie sa fii masochist ca sa faci niste imagini interesante, de ce nu? Altfel poti sa le faci si cu un aparat de buzunar, daca mai importanta este comoditatea personala.

Gelu Lupas - 10 May 2006, ora 08:25
E masochism pentru ca e foarte greu de stabilizat si de facut poze care nu sunt miscate, pe lumina aia din sala de spectacole. Chiar daca e un 300/2.8. Imi reiterez intrebarea: ati folosit vreodata asa ceva pentru cenul asta de subiect?

Calin Piescu - 10 May 2006, ora 10:43
Domnilor, incerc sa va raspund punctual. 1. Este in intentia mea sa aduc expozitia si la Cluj, dar inca nu am nici o idee cum sa o fac, unde, cand, cum? 2. Sunt de acord ca nu am avut decat un rol minor in creatia fotografiei, sper ca in interviu nu mi-am asumat un rol central. Am fost doar cel care a retinut momentul. Cat de usor sau de dificil este de facut acest lucru, ramane la latitunea fiecaruia sa aprecieze. In interviu am si spus ca este usor sa fotografiezi portrete. In cazul surprinderii unei miscari situatia se schimba simtitor. Dar, dupa mine, fotografiile raman de arta prin continutul lor, indiferent cine este creatorul acestei arte. 3. Nu sunt fotograf profesionist, nu sunt un fotograf al unui teatru, nu fac fotografiile la comanda teatrelor ci din placerea mea. Ca atare am ajuns rar la repetitiile cu costume si lumini (care de fapt este una singura: repetitia generala, dar atunci luminile nu sunt inca perfecte, ci mai curand pe la 80% din ceea ce se doreste, costumele nu sunt inca puse la punct 100%, iar machiajul nici nu este aplicat de unii actori/actrite), deci nu imi ramane decat sa fotografiez exact in timpul spectacolului. Dar atunci, in acel moment incarcatura emotionala este cu totul alta decat la repetitia generala. Deci, nu fac fotografiile pentru caietul program, care in cele mai multe cazuri sunt facute intr-o sedinta speciala, nu din spectacol. Diferenta dintre ele se vede imediat. 4. Utilizez doar masurarea spot a luminii, cu teleobiectiv. Cu toate acestea, va rog sa ma credeti, plaja de variatie a corecturii necesare depaseste trei trepte intregi de compensare. Si dinamica variatiei este considerabila. Luati in calcul doar o persoana imbracta totul in negru intr-un spot de lumina si apoi una imbracata in alb in exact acelasi spot de lumina, la doar cateva momente distanta. Este o situatie extrema, dar am intalnit-o in mai multe randuri. 5. Cum am spus si in interviu, nu prelucrez imaginile si ca atare formatul RAW nu prezinta avantaje pentru mine. Dar pentru cazul in care timpul imi va permite sa aprofundez si aceasta tema, voi utiliza formatul RAW. 6. Nu am obiectivele de 300, 400 sau 500 mm, nu am avut atata nevoie de ele incat sa investesc mai multe mii de Euro. Am avut insa o data la o premiera un "vecin" pe treptele dintre randurile salii mari a TNB, care venise direct de pe stadion, cu un 500 mm / 4,0 pe monopied. Deci se poate. Trebuie sa ai cu ce... Daca vreti sa ma contactati direct: calinpiescu@yahoo.com Sper ca am raspuns in mod multumitor la mesajele dumneavoastra. Cu stima Calin Piescu

mihai c - 25 May 2006, ora 14:42
Se ridica mai multe probleme. Una: se vede ca sunteti fotograf amator. Fotografiile din caietul program din pacate se fac la o repetitie dar nu speciala pentru fotografii ci ,asa cum se spune, un snur. Fara opriri si ajustari de lumini. Am vazut expozitia si n-am cazut pe spate. Sunt prea statice. Din pacate acum se fac fotografii la 10-20 de spectacole si gata expozitia,. Altii au facut expozitii dupa 10 ani de munca. Am inteles ca ati facut si cateva spectacole de dans si muzica usoara si mai puneti de-o expozitie. Succes. Sa vedenm ce efect va avea asupra publicului larg. De la cea de teatru n-am auzit nimic. Nu spun toate astea din invidie sau necunoastere deoarece fac fotografii de spectacole de vreo 25 de ani. Pe curand.

mihai c - 25 May 2006, ora 14:48
Pentru AG si Gelu Lupas Fratilor in ale fotografiei daca nu prea aveti habar de ce va exprimati sentinte de genul: fotografia de teatru e masochism? Aveti internet deci mai documentati-va. E pur documentara? E o parere. Asa cum apare la dl Piescu este documentara dar mai sunt si alte fotografii de teatru ale altor autori.

Calin Piescu - 30 May 2006, ora 15:43
Domnului Mihai C Va multumesc ca m-ati onorat cu prezenta. Nu am urmarit sa cada cineva pe spate, ci doar sa imi prezint lucrarile, in urma recomandarii celor care le vazusera dupa spectacole. Nici nu am afirmat ca as fi altceva decat un amator! Cu mare placere va voi urma sfaturile, daca veti fi dispus sa mi le acordati in particular, nu pe acest forum. Toate cele bune, Calin Piescu

Maria Peptine - 23 Dec 2006, ora 13:29
Sunt incepatoare in ale fotografiei dar,dupa ce am citit interviul acesta chiar a inceput sa imi placa mai mult.Ma bucur ca mai exista si oameni care fac lucruri frumoase.Succes

florin idu - 17 Mar 2008, ora 12:36
ah, incredibil. totul este f amator si tehnic. mi se pare firesc ca nu a intrat in expozitii reale, pentru ca acolo nivelul este altfel

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   azi, la ora 09:52
Zvonuri despre
obiective »

   de Nikon
   acum 4 zile, la ora 14:14
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 10 zile, la ora 07:24
Bancuri fara
fotografi »

   de Dorian
   acum 11 zile, la ora 18:37
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de csr
   acum 11 zile, la ora 13:33

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127147 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate