Tutorial

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Fotografia argentica

Sunt cunoscute multe substante naturale sau obtinute in laborator, care prezinta sensibilitate la lumina (fotosensibilitate). Sensibilitatea la lumina se manifesta prin schimbarea proprietatilor fizice (de exemplu bitumul de Iudeea se solidifica, purpura isi schimba culoarea), sau a proprietatilor chimice (oxidare, reducere, etc.).


Fotosensibilitatea a fost descoperita de fenicieni, acum peste doua milenii, cand au observat ca secretiile unui melc, expuse la lumina si la aer dupa recoltare, se colorau in purpuriu. Colorantul, purpura, era folosit pentru decorarea tesaturilor, dar, deoarece era foarte scump, doar persoanele foarte bogate isi puteau permite aceste vestminte, de exemplu imparatii romani.


Acum mai bine de 100 ani, Nicephore Niepce a folosit bitumul de Iudeea in prima camera fotografica cunoscuta. Bitumul, expus indelung la lumina se intarea (prima expunere a durat circa 8 ore). Zonele nesolidificate erau apoi indepartate, permitind sa se vada suportul pe care era depus bitumul.


In timp au fost descoperite si alte substante fotosensibile, dar, de departe, cea mai larga aplicabilitate in practica au avut-o halogenurile de argint.


Prima observatie asupra fotosensiblitatiii sarurilor de argint a fost inregistrata in 1720 Johann Heinrich Schulze, care nota ca acestea se innegreau prin expunere la lumina. In 1802, Thomas Wedgwood publica un articol referitor la obtinerea de imagini sub forma de siluete proiectate pe suport din piei de animale tratata cu saruri de argint sau de hartie cu tanini si saruri de argint. Deoarece sarurile de argint nu erau indepartate dupa expunere, Wedgwood nu a reusit sa obtina imagini stabile in timp, toate innegrindu-se complet, chiar daca erau pastrate la intuneric.


In anii 1830, Mande Daguerre si, independent de el, William Henry Fox Talbot descopera fotosensibilitatea mult mai mare a halogenurilor de argint.


Initial se folosea procedeul umed, extemporaneu, care implica prepararea placilor fotosensibile imediat inainte de expunerea lor, apoi se pune la punct tehnologia cu placi uscate. Acestea puteau fi preparate din timp, in laborator, si utilizate, dupa nevoie, in teren.


In 1840 Fox Talbot descopera fenomenul de imagine latenta (prezenta, dar invizibila) inregistrata pe placile de halogenuri de argint expuse la lumina, imagine care putea fi amplificata (developata) in solutii ale unor anumite substante reducatoare, denumite, mai tarziu revelatori, si care transformau cristalele de halogenura de argint expuse la lumina, incolore, in argint metalic amorf, de culoare neagra. Prin introducerea developarii, fotograful putea folosi timpi de expunere mult mai scurti, chiar de ordinul secundelor. Sarurile din zonele neafectate de lumina si deci nedevelopate, puteau fi ulterior eliminate prin solubilizare in solutii de tiosulfat de sodiu, astfel fotografia nu se mai innegrea, devenea indelebila, era "fixata" (iar solutiile au fost numite "fixatori").


In 1871 Richard Leach Maddox a prezentat placile cu gelatina. Gelatina este o proteina derivata din colagen, obtinuta din oasele si pieile de animale. In stare fluida (la temperatura ridicata si in apa) , gelatina poate ingloba diferite substante pe care, in stare uscata (la temperatura si umidate normale), le poate fixa de exemplu halogenuri de argint. Cand este introdusa in apa, gelatina o absoarbe, se umfla si permite desfasurarea libera a reactiilor chimice, si difuzia substantelor solubile (spalarea) lor. Dupa procesare, uscata din nou, gelatina retine in pozitie particulele de argint, astfel incat imaginea realizata este stabila mecanic si poate fi utilizata in mod repetat, de exemplu pentru copiere sau pentru marire.


La inceput, gelatina a fost folosita pentru planfilme pe placi de sticla, mari, groase, grele si care presupuneau manevre complicate pentru schimbarea cadrului expus cu unul nou. Dar deoarece gelatina este elastica in stare uscata, face posibila realizarea de filme fotografice pe suport din mase platice ce pot fi rulate (rollfilm) si astfel micsorarea ancombrantei echipamentului fotografic.


Fotosensibilitatea halogenurilor de argint
Halogenurile de argint, saruri ale argintului cu acizi din grupa halogenilor (brom, clor, iod) sunt cristale in a caror matrice se afla alternativ un ion pozitiv de argint (Ag+) si un ion negativ de halogen (Br-, Cl- sau I-). In practica nu se foloseste sarea unui singur halogen ci, de regula doua, astfel incat cristalele sunt formate dintr-un amestec de ioni de iod si brom (iodobromura de argint, pentru filmele negative) sau ioni de clor si brom (clorobromura de argint, pentru hartia fotografica).


In urma impactului unui foton cu un cristal de halogenura de argint (de fapt cu orice alta substanta) ia nastere un electron care se disipeaza in masa cristalului (substantei). Argintul ionic poate capta electronul disipat in urma impactului fotonului cu cristalul de halogenura. Se estimeaza ca este nevoie, in medie, de trei fotoni pentru ca un ion de argint sa treaca din starea de ion pozitiv, Ag+, in starea redusa, metalica (Ag).


Atomul de argint metalic din interiorul cristalului de halogenura poate subzista in aceasta stare o lunga perioada de timp (luni sau chiar ani), astfel incat prelucrarea filmului deja expus nu implica un timp limita. Totusi, datorita diverselor radiatii cosmice, care traverseaza chiar si rolfilmul nostru, al contactului cu oxigenul atmosferic si al altor agenti oxidanti, al cadurii, etc., argintul metalic din cadrul vre-unui cristal de halogenura, nu isi va pastra indefinit aceeasi stare si va putea pierde un electron de pe ultimul strat, pentru a deveni ion de argint, atenuind astfel imaginea latenta. De asemenea, alti ioni de Ag+ pot suferi, sub influenta a diferiti factori de mediu, reduceri la Ag, cu formarea de noi (dar false) "centre de developare", difuze, aleatorii, avind drept consecinta cresterea voalului general. Asadar, developarea tardiva a filmului expus, determina, pe de o parte, producerea unui voal general, cat si o diminuare a intensitatii zonelor puternic expuse. Ambele fenomene contribuie la diminuarea contrastului, putind conduce la obtinerea unor negative inexploatabile.


In timpul procesului de developare (chimica), atomul de argint metalic serveste drept catalizator (centru de developare) si transforma intregul cristal de halogenura de argint in care se afla, intr-o masa de argint metalic amorf, de culoare neagra. Astfel, un eveniment la nivel atomic, invizibil chiar si cu un microscop electronic, devine vizibil, fiind amplificat de milioane de ori.


Marimea cristalelor de halogenura de argint
Cu cat un cristal de halogenura de argint este mai mare, cu atat probabilitatea ca acesta sa fie afectate de un impact cu un foton este mai mare. Asadar, cristalele mai mari sunt mai sensibile la lumina, deci filmul fotografic este mai sensibil la lumina. Evaluarea sensibilitatii la lumina se face pe scara ISO.


Dimensiunile cristatelor de halogenura de argint pot fi controlate prin procedurile tehnologice aplicate in timpul fabricatiei filmelor, procedura numita "maturatie", ce consta din pastrarea amestecului de gelatina - halogenura de argint o perioada de timp la anumite temperaturi si stari de agitatie.


Evident, cristale mai mari de halogenuri implica "pete" negre mai mari pe film, mai vizibile pe copia pozitiva, adica o scadere a rezolutiei. Filmele cu sensibilitate mai mare se asociaza obligatoriu cu imagini de rezolutie mai redusa. Progresele tehnologice recente au condus la obtinerea de pelicule cu rezolutie ridicata chiar si la sensibilitati inalte (T- Kodak).


Amploarea reducerii rezolutiei filmelor cu sensibilitate ridicata depinde insa de mai multi factori, printre care viteza reactiei de developare, alcalinitatea solutiei folosite, temperatura de developare, etc. Developarea inadecvata a unui negativ poate conduce a obtinerea unor negative cu o rezolutie mult mai scazuta decat s-ar fi putut obtine de la acel film si in acele conditii de expunere.


Gelatina
Gelatina serveste ca mediu pentru suspensia cristalelor de halogenuri de argint.
Suportul acestor particule trebuie sa fie inactiv chimic si sa permita desfasurarea reactiilor chimice din timpul developarii, fixarii si spalarii cadrelor fotografice. De asemenea, trebuie sa fie neutra din punct de vedere optic (sa nu absoarba preferential anumite frecvente de unde). Gelatina este permeabila la radiatii ce se intind de la IR (infrarosu) la UV (ultraviolet), iar in combinatii speciale, este permeabila si pentru radiatiile nucleare.


Gelatina ofera si alte avantaje:
- la temperatura mai ridicata, gelatina se afla in stare fluida, astfel aceasta poate fi aplicata pe suprafata filmului sau a placii fotografice,
- poate fi aditivata cu diversi reactivi, in special alcool polivinilic, care sa-i sporeasca aderenta la suport,
- poate ingloba diferite substante ce actioneaza ca sensibilizatori, adica de modificare a sensibilitatii (curbei de innegrire) a halogenurilor la anumite spectre de radiatie luminoasa,
- prin modificarea temperaturii si a gradului de agitatie al amestecului de gelatina - halogenuri in timpul fabricatiei se pot influenta: dimensiunile cristalelor de halogenura, forma si, in final, sensibilitatea la lumina a filmului,
- in stare uscata (deshidratata) este elastica, permitind bobinarea filmului,
- este suficient de rezistenta mecanic la zgarieturi,
- in timpul procesului umed de developare, gelatina se umfla si permite accesul reactivilor la cristalele de halogenura de argint si permite indepartarea produsilor nedoriti de reactie (spalare),
- dupa uscare, particulele de argint metalic isi pastreaza pozitia, deci imaginea se mentine un timp indefinit.


Gelatina are insa, un mare dezavantaj: fiind o substanta organica, deci mediu propice de cultura pentru diferite ciuperci sau mucegaiuri, poate fi distrusa iremediabil daca este pastrata in conditii de umiditate si caldura nepotrivite.


Suportul negativului
Suportul negativului este realizat, in prezent, din mase plastice sau din sticla.


Sticla optica ofera un avantaj principal: rigiditatea si planeitatea suportului in planul de focalizare, dar ramane in continuare delicat de manipulat (casanta, ancombranta, iar fotograful trebuie sa desfasoare manevre complicate pentru a schimba cadrul de expunere). Cu toate acestea, este singura solutie practica, utilizabila in fotografia in format mare.


Suportul realizat din mase plastice flexibile a traversat trei etape tehnologice. In prima etapa, suportul era realizat din nitroceluloza, un suport flexibil dar extrem de inflamabil (in primii sai ani, cinematograful a produs mai multe incendii si decese decat evenimente artistice), acetat de celuloza (mai putin inflamabil, dar deformabil la caldura, si care devine casant in timp) si poliester (polietilen tereftalat - PET, foarte rezistent mecanic), ultimul folosit in perioada contemporana.


In prezent, in fotografia de format mediu sau mai mic se folosesc filme pe suport PET, care ofera numeroase avantaje:
- filmul poate fi roluit pentru a fi pastrat inainte si dupa expunere in cutii de mici dimensiuni, foarte portabile,
- este rezistent la conditii vitrege de mediu (frig / caldura, uscaciune / umezeala),
- schimbarea cadrelor si chiar a intregului film se face simplu, prin putine manevre, chiar si in locatia de fotografiere,


Dar care are si unele dezavantaje:
- deoarece sunt pastrate in stare bobinata, in timpul expunerii au tendinta de a se curba, scotind filmul din planul teoretic perfect pentru focalizare; au fost prevazute placi de presiune, cu scopul de a mentine filmul cat mai plan, dar acestea sporesc frecarile si predispun la ruperea filmului in timpul schimbarii cadrului;
- este un rau conducator de electricitate si, in timpul manevrelor filmului in cutia aparatului, se poate incarca electrostatic si exista riscul descarcarilor electrice, care apar sub forma de "fulgere" negre pe negative;
- nu mai este posibila developarea individuala, particularizata fiecarui cadru, pentru a obtine cel mai bun negativ posibil, (asa cum se poate proceda in cadrul placilor fotografice), deoarece pe un film se afla mai multe cadre, expuse in conditii diferite de iluminare; toate vor fi developate ca pentru conditii "medii".


Suportul negativului dispune, pe ficeare fata a sa, tratamente speciale. Pe de o parte, intre suport si stratul de gelatina este pulverizat in prealabil un strat special, care sporeste adezivitatea dintre PET si gelatina. Alterarea acestui strat duce la dezlipirea stratului de gelatina, impreuna cu imaginea pe care o contine, si deci alterarea iremediabila a imaginii inregistrate.


In partea opusa a filmului este dispus un strat antihalo. La interfata dintre PET si aer, deoarece diferenta de indici de refractie este ridicata, lumina care a intrat prin obiectiv si a traversat filmul fotografic, are tendinta de a fi reflectata si a se intoarce catre gelatina si a impresiona inca o data particulele de halogenura de argint. Insa, datorita drumurilor parcurse prin grosimea peliculei, razele reflectate de suprafata din spatele peliculei nu se mai intorc in acelasi loc, ci in alta zona, creind astfel un nou contur, un halo al imaginii originale. Pentru a reduce incidenta acestui fenomen, filmele moderne dispun de un strat suplimentar, cenusiu, atasat pe fata posterioara a filmului, care absorb, atenueaza sau chiar anuleaza lumina ce a traversat grosimea filmului. Stratul antihalo este astfel realizat incat sa fie dizolvat si indepartat in timpul developarii filmului, pentru a nu modifica contrastul general al negativului.

 



Pagina urmatoare ->

 


© Avram Tudor
februarie, 2014
Foto-Magazin.ro

Bookmark and Share

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 2 zile, la ora 12:26
Nuduri - Mircea
Marinescu »

   de Mircea Marine
   acum 2 zile, la ora 10:28
Bancuri fara
fotografi »

   de Nikon
   acum 2 zile, la ora 07:37
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Dorian
   acum 8 zile, la ora 10:52
Zvonuri la
Panasonic »

   de Nikon
   acum 10 zile, la ora 19:53

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127119 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate